Alexandru G. Golescu s-a nascut in anul 1819 la Bucureşti si a decedat pe 15 august 1881 in comuna Rusăneşti, judetul Olt. El a fost inginer şi om politic; preşedinte al Consiliului de Miniştri intre 2 februarie si 30 martie 1870. Fiul lui Iordache Golescu şi al Măriei Bălăceanu; văr cu fraţii Ştefan şi Nicolae Golescu, fiii lui Dinicu Golescu.
Despre viata sa:
Studiază la Åžcoala Politehnică (din 1834) ÅŸi la Åžcoala Centrală de Artă ÅŸi Manufacturi din Paris, unde obÅ£ine diploma de inginer (1839). Participă la înfiinÅ£area Societăţii pentru învăţătura Poporului Român, alături de Dumitru Brătianu ÅŸi Ion Ghica. Revenit în Å£ară (1840), participă la fondarea societÃ
„ƒÅ£ii secrete Frăţia alături de Ion Ghica, Nicolae Bălcescu ÅŸi Christian Tell ÅŸi la înfiinÅ£area AsociaÅ£iei Literare a României (14 februarie 1845), care militează pentru încurajarea literaturii naÅ£ionale ÅŸi unitatea politică a românilor. Se întoarce la Paris (1844) pentru a studia istoria ÅŸi economia. Aici fondează (1847), alături de alÅ£i revoluÅ£ionari români, Societatea în vederea înfiinţării de scoale în Principate (însocierea Lazariană). Participă la întrunirea revoluÅ£ionarilor munteni ÅŸi moldoveni (8/20 martie 1848) convocată de Nicolae Bălcescu la locuinÅ£a sa din Paris, unde se decide declanÅŸarea RevoluÅ£iei simultan în cele două principate ÅŸi se redactează un program în care, printre altele, se prevede împroprietărirea ţăranilor cu despăgubire.
Revenit în ţară (aprilie 1848) joacă un rol important, alături de fraţii Goleşti, în pregătirea evenimentelor revoluţionare de la 1848. Face parte din Comitetul revoluţionar care redactează programul revoluţionar de la Islaz şi este unul dintre secretarii guvernului provizoriu revoluţionar, format la 14 iunie 1848 prin unirea guvernelor constituite la Islaz (9 iunie) şi Bucureşti (11 iunie). Se pronunţă pentru desfiinţarea clăcăşiei şi împroprietărirea ţăranilor prin despăgubire. Trimis (29 iunie) în Occident pentru a obţine sprijin diplomatic şi militar de la diverse cancelarii pentru revoluţia munteană.
La 1 august este acreditat ca agent diplomatic la Paris. După reprimarea Revoluţiei (13 septembrie 1848) trăieşte la Paris, unde continuă lupta pentru drepturile naţionale ale românilor şi în special pentru unirea Principatelor. Revine în ţară în noiembrie 1856 şi se află printre principalii reprezentanţi ai Partidei Unioniste.
Vicepreşedinte al Comitetului Central al Unirii din Bucureşti (3 martie 1857), care mai avea în program realizarea unirii, autonomia, aducerea unui prinţ străin şi constituirea unui guvern constituţional reprezentativ. Are o atitudine moderată în cadrul Adunării ad-hoc în care este deputat, pronunţându-se împotriva propunerilor conservatorilor şi liberalilor radicali şi pentru o atitudine echilibrată în raporturile cu marile puteri. Ca deputat în Adunarea Electivă contribuie la dubla alegere a lui A.I. Cuza (24 ianuarie 1859).
Ministru al Cultelor (11 octombrie-28 mai 1860) în guvernul Ţării Româneşti prezidat de Ion Ghica. După abdicarea lui Cuza (10/11 februarie 1866) face parte din delegaţia care merge la Istanbul pentru a obţine de la puterea suzerană permisiunea aducerii unui prinţ străin, rămânând aici ca agent diplomatic până în 1868. Ministru al Finanţelor (16 noiembrie 1868-27 ianuarie 1870) în guvernul Dimitrie Ghica, este numit preşedinte al Consiliului de Miniştri (2 februarie-30 martie 1870), în acelaşi timp deţinând şi portofoliul Internelor. Numirea sa a stârnit reacţiile puternice ale conservatorilor şi liberalilor radicali, care acuzau că aceasta s-a datorat influenţei soţiei sale, doamnă de onoare a reginei Elisabeta. In timpul scurtei sale guvernări este inaugurată Monetăria Statului (24 februarie 1870), unde se vor bate primii bani din aur cu efigia domnului Carol I. Fără un sprijin politic consistent în Parlament, guvernul demisionează ca urmare a respingerii, de către Senat, a Legii privind cresterea impozitului funciar. Ulterior se numără printre membrii fondatori ai PNL (1875) şi face parte din conducerea partidului.
Demisionează din Parlament în semn de protest faţă de guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu. Deputat în 1876, se retrage din viaţa politică imediat după această dată. Autor al lucrărilor: Die politische Stellung der Roumanen (Viena, 1848), De l'abolition du servage dans Ies Principautes Danubiennes (Paris, 1856), Dare de seamnă către alegături (1875).
Nu exista site-uri adaugate inca pentru alexandru_g__golescu. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.
Alexandru G. Golescu s-a nascut in anul 1819 la Bucureşti si a decedat pe 15 august 1881 in comuna Rusăneşti, judetul Olt. El a fost inginer şi om politic; preşedinte al Consiliului de Miniştri intre 2 februarie si 30 martie 1870. Fiul lui Iordache Golescu şi al Măriei Bălăceanu; văr cu fraţii Ştefan şi Nicolae Golescu, fiii lui Dinicu Golescu.