Vasile Luca/Laszlo Luka s-a nascut pe 8 iunie 1898 in comuna Cătălina, judetul Covasna si a decedat pe 27 iulie 1963 in închisoarea Aiud. El a fost Muncitor şi om politic comunist; membru al CC al PCdR/PCR/PMR in perioadele 1928-1930, 1938-1940, 21 octombrie 1945-27 mai 1952), ministru al Finanţelor (6 noiembrie 1947-9 martie 1952) în guernul Petru Groza.
Despre viata sa:
Născut într-o familie numeroasă de ţărani secui, rămâne orfan în 1905 şi creşte la orfelinatul catolic maghiar din Sibiu. Absolvă şase clase primare şi şcoala de ucenici lăcătuşi, angajându-se la Atelierele CFR Braşov (1915). Ii atrage însă aventura şi, minor fiind, se înrolează în armata austro-ungară (octombrie
1915), luptând în Rusia, România, Italia şi Albania.
Demobilizat, fără venituri, intră în 1919 în Garda Naţională, apoi în "Divizia secuiască", formaţiuni antiromâneşti şi antibolşevice, dezertând la apropierea Armatei Roşii. Eşecul acesteia îl aduce din nou în starea de civil sărac, promiscuu, care schimbă des locul de muncă. Este atras de viaţa sindicală (membru din 1919).
Membru PCdR din 1922, face, datorită activităţii sale şi statutului de muncitor, o carieră rapidă: secretar regional (din 1924), apoi membru al CC. Este arestat şi închis de mai multe ori (1924-1927, 1933-1938, aprilie-iunie 1940) pentru tipărirea de manifeste iredentiste, instigare la grevă (1929 - la Timişoara şi Valea Jiului, 1933 - la Atelierele CFR Griviţa Bucureşti) şi trecerea frauduloasă a frontierei - perioadă în care devine şi agent al Siguranţei. Chemat la Moscova pentru a fi desemnat secretar general al PCdR, este arestat la 4 aprilie 1940, închis la Cernăuţi şi eliberat după anexarea Basarabiei de către URSS. Devenit cetăţean sovietic, membru al PCUS şi deputat în Sovietul Suprem al RSS Ucrainene (1940-septembrie 1944), este ofiţer politic în Armata Roşie, făcând propagandă la Radio Moscova şi recrutând prizonierii români pentru diviziile de voluntari.
Numărul doi în emigraţia românească comunistă din URSS (după Ana Pauker), devine, după întoarcerea în ţară, unul dintre cei mai puternici oameni în stat, fiind membru al Biroului Politic şi al Secretariatului CC al PCdR/PMR (1945-1952), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (16 aprilie 1949-28 mai 1952), dar şi agent al serviciilor speciale sovietice. Intră în conflict cu Gheorghiu-Dej (pe care îl introdusese în PCdR şi-l protejase), reproşându-i greşelile din anii 1931-1933, susţinând-o pe Ana Pauker în lupta pentru putere în partid. Profitând de nemulţumirea creată (atât în rândurile populaţiei, cât şi ale consilierilor sovietici) de reforma monetară din 1952, Dej hotărăşte înlăturarea sa, lovind astfel şi în grupul Ana Pauker - Teohari Georgescu.
La Plenara CC din 29 februarie- 1 martie 1952 este acuzat de "deviaţie de dreapta", sabotarea reformei monetare, subminarea dezvoltării cooperativelor agricole, "sprijinirea elementelor capitaliste de la sate şi oraşe". Georgescu şi Pauker, care au încercat să-l apere, sunt acuzaţi de "împăciuitorism" şi "deviere de dreapta", fiind anihilaţi politic. Exclus din toate funcţiile de partid şi de stat, este arestat alături de 28 de colaboratori ("elemente contrarevoluţionare" care îşi vor recunoaşte, sub tortură, toate acuzaţiile aduse de Securitate), anchetat (16 august 1952-toamna 1954) şi condamnat la moarte (pedeapsă comutată în muncă silnică pe viaţă).
Bolnav de sifilis (încă din 1916), astm cronic şi laringită cronică, nu beneficiază de asistenţă medicală în închisoare, pierzându-şi minţile şi decedând după 11 ani de detenţie din cauza unui "infarct miocardic". Reabilitat juridic în urma Plenarei CC al PCR din aprilie 1968.
Vasile Luca Liste