Petru Pavel Aron (nascut 1709, comuna Bistra, judetul Alba - decedat 9 martie 1764, Baia Mare, judetul MaramureÅŸ). Episcop greco-catolic (1752-1764).
Ca mirean se numea Petru, numele Pavel primindu-l cu ocazia călugăririi sale. S-a născut într-o veche familie cu titluri nobiliare, de unde atributul de Bistra, pe care-l purtau membrii săi, şi cu vechi tradiţii preoteşti. Insuşi tatăl său, Teodor Aron era preot. Despre anii copilăriei şi studiile sale de început există puţine informaţii.
Foarte probabil, scrisul şi cititul le-a deprins de la tatăl său. Şcoala propriu-zisă a urmat-o la o vârstă destul de înaintată. Prin calităţile sale intelectuale a atras atenţia episcopului Ioan Inochentie Micu
-Klein care l-a trimis la studii la Colegiul De Propaganda Fide din Roma, pe care l-a absolvit la 30 iulie 1742, fiind hirotonit preot. Revenit la Blaj (1743), Aron a fost unul dintre colaboratorii apropiaţi ai episcopului Micu, pe care l-a însoţit la Viena în 1744. S-a întors la Blaj în 1745 când, printr-un decret dat din Roma, Ioan Inochentie Micu l-a numit vicar general episcopesc, fiind confirmat în această funcţie de împărăteasa Maria Tereza printr-un decret din 31 august 1745.
Intre 1747 şi 1751 conduce Episcopia Unită ca vicar apostolic, funcţie în care a fost învestit de papa Benedict XIV. Sinodul electiv din noiembrie 1751 l-a ales episcop, primind confirmarea imperială la 28 februarie 1752, iar la 6 iulie pe cea papală.
După numire s-a deplasat la Viena pentru a reglementa problemele Bisericii Române Unite. Abia la 1 septembrie 1754 a fost sfinţit episcop de episcopul rutean Mihail Olsavsky din Pecs, iar la 12 noiembrie a fost instalat la Blaj. Ca episcop, a dus o viaţă de ascet. Are deosebitul merit de a fi pus bazele învăţământului naţional românesc.
La 11 octombrie 1754 inaugura ÅŸcolile din Blaj:
a) şcoala de obşte, cu predarea în limba română, în care se studia scrisul, cititul şi cântările bisericeşti, „nicio plată de la ucenici aşteptându-se";
b) şcoala latinească, cu caracter de gimnaziu, cu trei clase - Principia, Grammatica şi şintaxa - în care se studia latina, maghiara şi ştiinţele;
c) şcoala de preoţie, având caracterul de seminar, cu două clase, destinată pregătirii viitorilor preoţi.
La 18 iulie 1756 a înzestrat seminarul cu o tipografie. El însuşi un mare erudit, a publicat mai multe lucrări: Floarea adevărului (Viena, 1753), Păstorească datorie (1759), Adevărata mângâiere în vremi de lipsă (1761), începerea aşezământului şi iscăliturile sfântului şi a toată lumea Săbor de la Florenţia (1762).
A tradus Biblia în limba română, versiune rămasă însă inedită. A susţinut, de asemenea, tipărirea la Blaj şi a altor cărţi de cult. O faţetă neplăcută a personalităţii lui Aron o reprezintă atitudinea sa faţă de Ortodoxie. Adept fanatic al unirii, a folosit cele mai aspre măsuri pentru a o impune. Preoţii ortodocşi au fost hăituiţi, maltrataţi şi uniţi cu forţa. Aşa a procedat, de pildă, cu preotul Ioan Molnar din Sadu („popa Tunsu"), pe care l-a tuns personal în piaţa Blajului, l-a încarcerat şi l-a trimis în lanţuri la Viena.
Confruntat cu mişcarea împotriva unirii condusă de Sofronie din Cioara, din 1759-1761, nu a ezitat să solicite intervenţia forţelor austriece, comandate de generalul Buccow, coordonând el însuşi represiunea. A încetat din viaţă la 9 martie 1764, la Baia Mare, în timpul unei vizite canonice. A fost înmormântat la Blaj.
Petru Pavel Aron Liste
irrelevant
broken