Mihai I s-a nascut pe 25 octombrie 1921 in Sinaia. Si a fost Rege al României in perioada 20 iulie 1927-8 iunie 1930, sub Regenţă; 6 septembrie 1940-30 decembrie 1947.

Despre viata sa:

Fiul lui Carol II de Hohenzollern ÅŸi al Elenei, fiica regelui Greciei. Inainte de a împlini 6 ani devine rege, în condiÅ£iile în care, la moartea bunicului său, regele Ferdinand, tatăl său, Carol, renunţă la tron. Fiind minor, domneÅŸte sub o Regenţă formată din patriarhul Miron Cristea, principele Nicolae de Hohenzollern ÅŸi Gheorghe Buzdugan, preÅŸedintele înaltei CurÅ£i de JustiÅ£ie ÅŸi CasaÅ£ie. Criza economică mondială manifestată ÅŸi în România, timpul îndelungat rămas până la majoratul regelui Å Ÿi suspiciunile cu privire la lipsa de partizanat politic a membrilor RegenÅ£ei determină o parte a clasei politice, în special PNÅ¢, aflat la guvernare din 1928, să considere că venirea lui Carol pe tron va fi o soluÅ£ie mai bună. Astfel, la 8 iunie 1930 este detronat de tatăl său, în compensaÅ£ie primind titlul de "Mare Voievod de Alba Iulia".

Işi face studiile elementare în particular, iar din 1930 în cadrul unei clase special organizate ("Şcoala palatină"), în care colegii i-au fost selectaţi din toate categoriile sociale, dintre cei care avuseseră media 10 la admiterea în liceu. Este înscris apoi, onorific, la Liceul Sf. Sava din Bucureşti, la Liceul militar Nicolae Filipescu de la mănăstirea Dealu şi la Şcoala tehnică a Aeronauticii din Mediaş. Pasionat de automobile, avioane şi de mecanică, "face practică" la Atelierele Ford câte două ore pe săptămână (începând din 1936), în paralel cu pregătirea militară în cadrul Batalionului Gărzii Regale a Palatului.

Revine pe tron la 6 septembrie 1940, la vârsta de 19 ani, în condiţiile abdicării lui Carol II ca urmare a crizei politice determinate de pierderile teritoriale din vara aceluiaşi an şi instaurării unui regim autoritar sub comanda generalului Ion Antonescu. Până la 23 august 1944, cât a durat regimul antonescian, a avut atribuţii mai mult simbolice, fiind izolat la Sinaia, unde îi erau supravegheate toate mişcările. Sprijină la început războiul împotriva URSS (declanşat la 22 iunie 1941), de izbucnirea căruia a aflat de la Radio BBC, iar la 24 iulie 1941 face, împreună cu Ion Antonescu, o vizită în teritoriile eliberate de sub ocupaţia sovietică. Treptat, devine tot mai reticent faţă de continuarea războiului, mai ales după înfrângerile din iarna anilor 1942-1943. La rândul lor, liderii principalelor partide, Iuliu Maniu şi Constantin I.C. Brătianu, stabilesc legături secrete cu suveranul şi cu regina-mamă, discutând despre eventualitatea ieşirii României din război. Se ivesc şi unele neînţelegeri, în probleme de protocol dar şi de conducere a statului, între soţii Antonescu, pe de o parte, Regele şi regina-mamă, de cealaltă parte.

Işi dă avizul pentru negocierile diplomatice secrete desfăşurate de Barbu Ştirbei la Cairo (începând din martie 1944), în scopul încheierii armistiţiului cu Naţiunile Unite. Sfătuit de liderii politici şi de apropiaţii de la Palat, îl cheamă pe Antonescu în audienţă pe 23 august 1944, după ce, în urmă cu trei zile, Armata Roşie dezlănţuise o puternică ofensivă pe direcţia Iaşi-Chişinău, existând riscul transformării ţării în teatru de război şi ocupării ei de către sovietici. Refuzul lui Antonescu de a semna armistiţiul, cu argumentul că România nu a primit nicio asigurare din partea aliaţilor occidentali că nu va fi lăsată în mâna sovieticilor, este urmat de arestarea acestuia, din ordinul regelui. In aceeaşi zi este proclamată ieşirea din războiul contra URSS şi întoarcerea armelor împotriva Germaniei. Se produce astfel cel mai important act politic al regelui Mihai şi unul dintre cele mai disputate ale istoriei noastre, cu importante consecinţe pe termen lung.

Cei mai mulţi istorici consideră că, prin gestul său, ţara a fost ferită de o nouă ocupaţie militară care ar fi adus probabil şi mai multe abuzuri şi pierderi umane inutile pe front, în condiţiile unei iminente înfrângeri a Germaniei. Totodată, întregul război s-a scurtat, prin "defecţiunea" de pe frontul românesc Germania pierzând tot Sud-Estul Europei. Recunoscându-i-se meritele în scurtarea războiului şi în victoria Aliaţilor, la sfârşitul războiului a fost decorat cu cele mai înalte distincţii de către URSS şi SUA: Ordinul Victoria (1945) şi, respectiv, Legiunea de Merit în cel mai înalt grad (1947). Prevederile Convenţiei de Armistiţiu, semnată la 12/13 septembrie 1944, precum şi înţelegerile internaţionale între SUA, Marea Britanie şi URSS, care plasau România în sfera de influenţă sovietică, au făcut inevitabilă instaurarea comunismului în România şi înlăturarea monarhiei. Un moment cheie în instalarea noului regim este numirea guvernul Petru Groza, la 6 martie 1945, ca urmare a presiunilor exercitate de reprezentantul URSS în România, A.I. Vişinski.

Singura încercare de a stopa instituirea controlului comuniştilor asupra întregului stat este "greva regală" (august 1945-ianuarie 1946), când Micu refuză să semneze decretele guvernului. Sprijinul populaţiei şi al partidelor democratice, care organizează o mare manifestaţie de simpatie la 8 noiembrie 1945, este însă insuficient în faţa atotputerniciei URSS şi a lipsei de interes a occidentalilor faţă de problemele României.

în noiembrie 1947 se află într-o călătorie în Marea Britanie, la nunta viitoarei regine Elisabeta II, ocazie cu care o cunoaşte pe Ana de Bourbon Parma, care îi devine soţie (1948) şi cu care are cinci fiice. Detronat la 30 decembrie 1947, sub ameninţările lui Gheorghiu-Dej şi ale lui Petru Groza, ia calea unui lung exil, trăind mai întâi în Marea Britanie, apoi în Elveţia. După Revoluţia din decembrie 1989 încearcă să viziteze ţara, dar oamenii politici aflaţi la putere, foşti comunişti, îi zădărnicesc majoritatea încercărilor. Abia în timpul administraţiei Constantinescu primeşte înapoi cetăţenia (retrasă la 22 mai 1948), putându-se stabili în ţară.

La 30 decembrie 1997 trece dreptul de succesiune la tron asupra primei născute, Margareta, în absenţa unui urmaş de sex masculin. Modificarea este inclusă în noul Statut al Casei Regale, anunţat la 30 decembrie 2007. Consideră că o restaurare a monarhiei poate avea loc numai ca urmare a dorinţei poporului român. După 1997 întreprinde vizite diplomatice în numele României, făcând lobby pentru integrarea ţării în NATO şi UE. Se restabileşte definitiv în ţară în 2002.

La 9 mai 2005 a fost decorat de preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, cu medalia "60 de ani de la victorie", în semn de omagiu faţă de contribuţia la victoria împotriva Germaniei naziste. Membru de onoare al Academiei Române (2008). Viaţa şi activitatea sa au stat permanent sub semnul unor condiţii dificile, iar uneori, total potrivnice: ajunge rege la o vârstă prematură, este detronat de propriul tată, obligat să trăiască departe de mama sa timp de 10 ani (1930-1940), din nou rege, dar în vreme de război şi sub regimul antonescian, apoi sub cel comunist în curs de instalare, exilul de peste o jumătate de veac (1948-2001), lupta pentru recăpătarea unor drepturi, la o vârstă înaintată. Toate fac din regele Mihai I una dintre personalităţile tragice ale istoriei României.

Mihai I Liste

	Na?teri în 1921
	Regii României
	?efii de stat ai României
	Membri ai Academiei Române
	Casa de Hohenzollern-Sigmaringen
	Monarhi copii
	Monarhi ortodoc?i
	Prin?i ai României
	Înainta?ii regelui Mihai I
	Cavaleri ai Ordinului Carol I
	Conduc?tori politici ai celui de-al doilea r?zboi mondial
	Români ai celui de-al doilea r?zboi mondial
	Români în via??
	Na?teri pe 25 octombrie

---

Tag-uri: rege, exil, ue, succesiune

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 17 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---