Litovoi a fost Voievod in perioada 1247-1272/1279, conducătorul unui voievodat românesc din Nord-Estul Olteniei, din "ţara Litua", dependent de Ungaria.
Despre viata sa:
Prima sa menţiune documentară apare în diploma dată la 2 iunie 1247 de regele Bela IV Ordinului Cavalerilor Ospitalieri al Sf. Ioan din Ierusalim care urmau a fi colonizaţi în "ţara Severinului". Conform diplomei, cavalerii ioaniţi primeau în stăpânire directă pământurile tuturor formaţiunilor locale "afară de pământul cnezatului voievodului Litovoi", care rămânea românilor "aşa cum l-au stăpânit aceştia şi până acum".
Totodată, voievodatul lui Litovoi îşi păstra neatinse toate resursele economice, cu
excepţia a jumătate din dările "strânse pe seama regelui de la românii ce locuiesc în ţara Litua", ce urmau să revină cavalerilor. Forţa militară de care dispunea voievodatul lui Litovoi îl determină pe rege să specifice că românii erau obligaţi "să ajute pe sus-zişii fraţi cu mijloacele lor ostăşeşti" pentru anihilarea unor atacuri externe, urmând a fi sprijiniţi de ioaniţi în şituaţii similare.
Trei decenii mai târziu, prin 1272-1279, voievodul Litovoi, profitând de criza din Ungaria în timpul minoratului regelui Ladislau IV Cumanul, a refuzat să mai recunoască suzeranitatea regatului arpadian. Referitor la aceste evenimente, o diplomă din 8 ianuarie 1285, emisă de regele Ladislau IV, consemnează: "Şi, în sfârşit, când începusem noi a domni, fiind încă copil, după moartea preaiubitului nostru tată, iar voievodul Litovoi, împreună cu fraţii săi, în necredinţa sa, cuprinse pe seama sa o parte a regatului nostru, aflătoare dincolo de Carpaţi, şi cu toate îndemnurile noastre nu s-a îngrijit să ne plătească veniturile ce ni se cuveneau din acea parte."
Impotriva lui Litovoi, relatează în continuare diploma, a fost trimisă o oaste maghiară condusă de magistrul Gheorghe, "care, luptând împotriva aceluia cu cea mai mare credinţă, l-a ucis pe el, iar pe fratele lui cu numele Bărbat, l-a luat în prinsoare şi ni l-a adus nouă. Pentru răscumpărarea acestuia, noi am stors o sumă de bani foarte mare şi astfel, prin slujbele acelui magistru Gheorghe, s-a aşezat tributul ce ni se datora din acele părţi".
In ciuda eşecului înregistrat în tentativa sa, lui Litovoi îi revine meritul de a fi iniţiatorul primei tentative de constituire a unui stat românesc de sine stătător la Sud de Carpaţi. încercarea sa a devenit preludiul acţiunii similare, reuşite în prima parte a secoluli XIV de Basarab I.
Litovoi Liste