George Baritiu (nascut 12/24 mai 1812, comuna Jucu de Jos, judetul Cluj - decedat 20 aprilie 2 mai 1893, Sibiu). Istoric, ziarist şi om politic; luptător pentru drepturile românilor din Transilvania; preşedinte al Academiei Române (1893). Fiu al preotului Ioan Pop Bariţiu, urmează gimnaziul la Blaj (1824-1827), Liceul piariştilor (1827-1829) şi Facultatea de Filozofie (1829-1830) din Cluj, apoi se întoarce la Blaj pentru a studia teologia (1831-1835).
După terminarea studiilor este un an profesor de fizică la liceul din Blaj (1835), apoi se stabileşte la Braşov, ca profesor şi director al unei şcoli elementare româneşti cu caracter confe şional (1836-1845). Lui i se datorează înfiinţarea aici a unui liceu românesc (18
50).
Activitatea politică o începe prin participarea la Revoluţia de la 1848 din Transilvania, ca vicepreşedinte al Adunării Naţionale de la Blaj (3-5 mai) şi ca membru al delegaţiei care a prezentat Dietei din Cluj revendicările românilor. Intr-un articol din mai 1848 afirma că „soarta naţiunii române se va hotărî la Bucureşti şi Iaşi, şi nu la Cluj sau la Buda". Ales în Comitetul Naţional Român, constituit la a treia Adunare de la Blaj (3/15-16/28 septseptembrie 1848), după cucerirea Sibiului trece în Ţara Românească, la Câmpina (martie 1849), unde este arestat şi închis la Ploieşti; revine la Braşov în octombrie 1849. Marcat de desfăşurarea evenimentelor revoluţionare, afirma: „Adio anului 1848, care a schimbat faţa Europei. Adio anului de fericire, în care Dumnezeu a deschis popoarelor cartea cea mare ca să-şi cunoască dreptul şi puterea lor".
A avut dificultăţi în a-şi găsi de lucru, dar până la urmă obţine funcţia de secretar al Societăţii Negustorilor Români din Braşov (1850-1857), contribuind la realizarea unei tipografii româneşti şi a unei fabrici de hârtie la Zărneşti. A continuat să sprijine mişcarea naţională ca membru în Dieta de la Sibiu (1863-1864), care a votat recunoaşterea naţiunii şi a limbii române în Transilvania. Este ales deputat în Parlamentul de la Viena, redactor al Pronunciamentului de la Blaj (1868) care critica anexarea Transilvaniei la Ungaria pronunţată de Dieta de la Cluj, preşedinte al PNR (1884-1888), secretar al societăţii ASTRA de la înfiinţare (1861), apoi preşedinte al ei (1888-1893). Adept al pasivismului, arăta că a recunoaşte unirea cu Ungaria prin intrarea în Parlamentul de la Budapesta însemna „a conlucra la ferecarea şi omorârea individualităţii noastre naţionale şi a patriei noastre". Pentru meritele sale în domeniul publicisticii, literaturii şi istoriei a fost ales membru al Societăţii Academice Române din Bucureşti încă de la înfiinţare (1866), preşedinte al Secţiei istorice (1868), vicepreşedinte (1876) şi preşedinte (1893) al acestei instituţii. Intemeietor de ziare şi reviste în limba română: „Gazeta de Transilvania" (sub conducerea sa în 1838-1850, primul ziar politic al românilor din Transilvania), „Foaie pentru minte, inimă şi literatura" (1838-1850), „Calendarul pentru poporul român" (1852-1865), „Transilvania" (1865-1889), „Observatoriul" (1878-1885).
In aceste gazete, dar şi în altelee, a publicat zeci de articole politice, literare, istorice, susţinând cu tărie interesele românilor majoritari în Transilvania. Autor al lucrărilor: Părţi alese din istoria Tran şilvaniei. Pre două sute de ani în urmă (3 vol., 1889-1891), Cuvantare scolasticească la examenul de vară în Şcoala românească din Brasovşi Cetate (1837), Dicţionar german-român (1853-1854, în colaborare cu Gavril Munteanu), Dicţionariu românesc-unguresc (1869), Memorial pentru cel dintâi drum de fier în România unită (1862), Memorial compus şi publicat din însărcinarea conferinţei generale a reprezentanţilor alegătorilor români adunaţi la Sibiu în zilele 12, 13 şi 14 mai 1881 (1882), Două drame familiare. Teatru (1891).
S-a stins din viaţă în 1893, fiind înmormântat în cimitirul din Poarta Turnului din şibiu, aproape de mormântul lui Alexandru Papiu Ilarian.
In 1912, ASTRA îi va ridica un monument în oraş. N. Iorga îl caracteriza astfel: „Un om reprezentativ, o expresie a nevoilor neamului său, o personalitate binefăcătoare care n-a crezut niciodată că are drepturi şi asupra sa însuşi, acesta a fost Bariţiu. Şi de aceea el e aşa de greu de desluşit pentru cei ce caută în el omul şi atât de lesne de respectat pentru acei cari-i văd munca".
irrelevant
broken