Dan II (nascut aproximativ 23 septembrie 1386 - decedat aproximativ iunie 1431). Domn al Ţării Româneşti 1420-1421; octombrie 1422-sfârşitul lui 1426; aproximativ aprilie 1427-aproximativ iunie 1431). Fiul lui Dan I.

Inceputurile domniei sale rămân obscure. Apare pe scena politică in 1419-1420, când revendică tronul Ţării Româneşti. Conform unor informaţii confuze transmise de unii cronicari bizantini, Dan II ar fi ocupat pentru tronul între 1420 şi 1421, urmându-i lui Mihail I sau lui Prasnaglava, un alt fiu al lui Mircea cel Bătrân, susţinut de turci. Această domnie a lui Dan II rămâne însă incertă.

In octombrie 1422, cu concursul unei facţiuni boiereşti, adeptă a luptei antiotomane, Dan II îl îndepărtează pe Radu II şi ocupă sau reocupă tronul.

Inceputul acestei domnii marchează revenirea Ţării Româneşti pe frontul antiotoman. Impreună cu Filippo Scolari, cornitele de Timişoara, Dan II atacă Şilistra obţinând o primă victorie. In replică, turcii invadează Ţara Românească, dar la 26 februarie 1423 suferă o gravă înfrângere lăsând pe câmpul de luptă circa 36 000 de oameni. In faţa unui nou atac al lui Radu II, Dan II se refugiază în Transilvania, unde încheie un tratat cu Sigismund de Luxemburg, căruia îi recunoaşte suzeranitatea.

In toamnă, Dan II revine pe tron şi împreună cu Filippo Scolari întreprinde o acţiune la Sud de Dunare. Atacat din nou de Radu II, îşi pierde temporar domnia pe care o recâştigă cu sprijinul regelui Ungariei. In 1425-1426, împreună cu Filippo Scolari întreprinde o mare campanie la Sud de Dunăre. Aliaţii obţin o primă victorie la Vidin şi continuă expediţia vizând restaurarea Ţaratului Bulgar în frunte cu un fiu al lui loan Sişman. Planul eşuează însă în faţa largilor concentrări de forţe otomane din regiune.

In 1426, Dan II se confruntă din nou cu Radu II. Deşi obţine o primă victorie, la sfârşitul aceluiaşi an sau la începutul anului următor, atacat de Radu II, Dan II îşi pierde tronul. Revine însă cu sprijin maghiar în primăvara anului 1427, prilej cu care îl elimină definitiv pe adversarul său care părăseşte în condiţii necunoscute scena istoriei. O nouă acţiune antiotomană condusă de Dan II se soldează cu eliberarea cetăţii Giurgiu şi cu încercarea de eliberare a Silistrei. In 1428 îl însoţeşte pe Sigismund de Luxemburg într-o campanie antiotomană la Sud de Dunăre, în Serbia, suferind alături de acesta grava înfrângere de la Golubac (3 iunie 1428). Politica nesigură a lui Sigismund de Luxemburg, care în 1427 îi luase Branul, şi întărirea partidei filoturce din interior, îl determină pe Dan II ca în 1428 să încheie o pace separată cu turcii, acceptând plata tributului în schimbul păcii şi al recunoaşterii sale şi a autonomiei ţării.

După 1424, în contextul luptelor cu turcii, Dan II pierduse cetatea Chilia, ocupată de Alexandru cel Bun. Două tentative ale domnului muntean, se pare cu sprijin otoman, de a reocupa cetatea de la gurile Dunării eşuează (1429 şi 1430). Domnia lui Dan II se încheie în condiţii obscure înainte de 14 iunie 1431, când în locul său domnea un alt fiu al lui Mircea cel Bătrân, Alexandru Aldea (1431-1436), susţinut de Alexandru cel Bun. Conform unei cronici sârbeşti, Dan II a căzut „luptând vitejeşte împotriva ismailitenilor". Există însă şi păreri că, înfrânt de rivalul său, Dan II ar fi pribegit în Transilvania, unde ar fi pierit în condiţii necunoscute. Despre familia sa există puţine ştiri. Se pare că a avut doi fii: Dan III "cel Tânăr" şi Vladislav II, care va domni în Ţara Românească. Judeca generală asupra domniei lui Dan II este una pozitivă. Calităţile sale militare şi succesele obţinute contra turcilor şi-au aflat ecoul în folclorul sud-dunărean, unde domnul muntean apare cu calificativul de „cel viteaz".

---

Tag-uri: domnitor, politica

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 07 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---