Alexandru Marghiloman s-a nascut pe 27 ianuarie 1854 in Buzău si a decedat pe 10 mai 1925 la Buzău. El a fost jurist şi om politic; preşedinte al Partidului Conservator din 1918, Partidul Conservator Progresist in perioada 4 iunie 1914-10 mai 1925; preşedinte al Consiliului de Miniştri intre 5 martie-24 octombrie 1918.
Despre viata sa:
Fiul lui Iancu Marghiloman, arendaş cu o avere impreşionantă, şi al Irinei, descendentă a familiei boiereşti Izvoranu. După absolvirea Liceului Sf. Sava din Bucureşti îşi continuă studiile la Paris, unde urmează Facultatea de Drept şi înalta Şcoală de Ştiinţe Politice. Obţine doctoratul în drept şi ştiinţe politice în 1878.
Imbrăţişează car
iera de magistrat: procuror (1878), membru al Tribunalului Ilfov (1880); avocat din 1881, este foarte apreciat pentru pledoariile sale. Se implică în viaţa politică, făcând parte din gruparea conservatorilor junimişti. Deputat din 1884, se remarcă prin harul oratoric, erudiţie şi eleganţă. Are o mare contribuţie la organizarea filialelor locale ale Partidului Constituţional (Junimist). După fuziunea junimiştilor cu Partidul Conservator (1907) se impune ca lider, iar la 4 iunie 1914 este ales preşedinte al Partidului Conservator. Se menţine la conducerea formaţiunii (al cărei nume este schimbat în 1918 în Partidul Conservator Progresist) până la moartea sa, în 1925.
Bun organizator, competent, este cooptat într-o serie de guverne, conducând cu pricepere ministerele încredinţate: Justiţie (23 martie-12 noiembrie 1888; 18 decembrie 1891-4 octombrie 1895), Lucrări Publice (12 noiembrie 1888-26 martie 1889; 5 noiembrie 1889-16 noiembrie 1890), Agricultură, Industrie, Comerţ şi Domenii (16 noiembrie 1890-15 februarie 1891), Afaceri Străine (7 iulie 1900-13 februarie 1901), Interne (29 decembrie 1910-28 martie 1912) şi Finanţe (14 octombrie 1912-31 decembrie 1913).
La Justiţie promovează Legea organizării judiciare, prin care se stabilea inamovibilitatea magistraţilor. La Afaceri Străine reuşeşte să relanseze apropierea de Franţa, după o perioadă de îngheţare a relaţiilor. La Lucrări Publice contribuie la amenajarea Grădinii Botanice din Bucureşti, construirea Palatului Justiţiei din Craiova, începerea lucrărilor la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, la Palatul Justiţiei din Bucureşti şi la edificiul Bibliotecii Centrale Universitare, precum şi la începerea lucrărilor la podul de la Cernavodă. Filogerman, în Consiliul de Coroană din 16 august 1914 se pronunţă fie pentru intrarea în război alături de Puterile Centrale, fie pentru neutralitate. Rămâne în Bucureştiul ocupat de germani ca şef al Crucii Roşii, în înţelegere cu Ion I.C. Brătianu care a intuit că ţara ar putea avea nevoie la un moment dat de o personalitate agreată de Germania. Acest moment vine în 1918 când, ca urmare a ieşirii Rusiei Sovietice din război, România se vede nevoită să încheie pace cu Puterile Centrale.
Ii revine ingrata şi nedorita sarcină de a forma un guvern de sacrificiu (5 martie-24 octombrie 1918), care să semneze dezastruoasa Pace de la Bucureşti (24 aprilie 1918) şi să colaboreze cu statele aflate momentan în postura învingătoare.
Reuşeşte să amâne procedura de trimitere în judecată a guvernul Ion I.C. Brătianu, cerută cu insistenţă de Germania. Este artizanul (din partea României) unirii Basarabiei şi face demersurile necesare pentru ca românii bucovineni să-şi poată exprima liber dorinţa de a se uni cu Ţara. Menţine efective armate în ciuda insistenţelor Puterilor Centrale de demobilizare totală. Prin măsuri guvernamentale combate contrabanda, asigură un circuit economic în teritoriul neocupat de armatele inamice, o circulaţie normală a trenurilor şi aprovizionarea populaţiei cu produse alimentare. Făcea singur bilanţul guvernării sale, declarând, la sfârşitul lui octombrie 1918, că "retragerea mea nu e o dezertare (...). Am păstrat ţării o dinastie, o armată şi i-am dat Basarabia şi Bucovina cu integritatea teritoriului". A avut, într-adevăr, meritul de a fi menţinut statalitatea României într-o perioadă extrem de nefavorabilă. Când lucrurile au luat o întorsătură favorabilă Antantei a fost debarcat, colaborarea sa cu Puterile Centrale, deşi benefică, chiar salvatoare pentru ţară, fiind speculată de adversarii politici.
Cariera sa politică, atât de frumoasă la început, a luat astfel sfârşit. A avut o prestanţă de notorietate în societate şi în lumea mondenă în care a trăit, etalându-şi natural, neostentativ, manierele aristocratice, distincţia, şarmul. Reputatul sociolog Henri Stahl făcea următoarea caracterizare harului său oratoric: "Vorbeşte limpede şi precis, într-o formă impecabilă, într-o frază turnată în bronz. Fără impetuozitate oratorică, fără a-şi impune brutal voinţa, fără a cerşi aplauzele masei prin ridicarea meşteşugită a vocii după o perioadă învăţată pe de rost, captivează prin eleganţa expunerii, convinge prin claritatea ideilor, prin argumentarea logică ce i-o inspiră o sănătoasă experienţă, o intuiţiune puternică a realităţilor... inspiră maselor o încredere atât de absolută în cinstea desăvârşită, în înalta garanţie morală a vorbitorului, încât ai siguranţa deplină a putinţei de înlănţuire, prin acel om, a dorinţelor de bine ale unei ţări". A lăsat o excelentă frescă memorialistică a societăţii româneşti în Note politice.
Jurnalul, publicat în 1927 în 5 volume, a creat un mare disconfort în rândul oamenilor politici, fiind retras din librării. Scriitorul Ioan Adam aprecia Notele ca fiind "un document omenesc şi literar de excepţie. Sarcasmul, inteligenţa, profunda cunoaştere a sufletului omenesc şi a dedesubturilor politicii româneşti, un soi aparte de moralism saint-simonian fac din ele o lectură incitantă. In epocă au deranjat pe mulţi prin francheţe, prin duritatea adevărurilor spuse". A mai scris Doctrina conservatoare (1909), Doctrina conservatoare şi revizuirea Constituţiei (1914), Discursuri politice, 1885-1895 (1914), Manifestul Partidului Conservator Progreşist (1918), Discurs în Parlamentul votului universal (1919), Criza economică şi soluţiuni (1921), Reintrarea Basarabiei în sânul patriei-mame (1924), Note politice, 1881-1924 (1927).
Alexandru Marghiloman Liste
irrelevant
broken