Gian Lorenzo Bernini a fost printre cei mai de seama artisti ai barocului, cunoscut mai ales ca sculptor, desi a avut lucrari semnificative si in domenii, precum : arehitectura si pictura. S-a nascut in 1598 la Neapoli si a fost fiul sculptorului toscan Pietro Bernini. A murit la 81 de ani si a fost ingropat la Santa Maria Maggiore. In copilarie a lucrat ca asistent al tatalui sau si apoi va lucra alaturi de Annibale Carraci.
Biografie si cariera :
A produs o serie de sculpturi cu subiecte din “Metamorfozele†lui Ovidiu si din Biblie pentru villa Cardinalului Scipione Borghese, viitorul papa Urban al VIII-lea. . Tematica principala a operei sale consta in impletirea subiectelor crestine/ religiose cu cele profane. Cele mai celebre statui ale sale, au fost gasite
in villa Borghese. Spre exemplu : “Aeneas, Anchise si Ascanius†il prezinta pe Aeneas fugind din Troia, aflata in flacari, impreuna cu tatal sau Anchise - pe care il duce pe umeri- si cu fiul sau Ascanius - ce poarta focul sacru al vetrei. Se pare ca in realizarea acestei sculpturi a fost influentat de tatal sau, multi experti crezand chiar ca este opera lui Pietro Bernini.
“Apollo si Daphne†a fost creata dintr-un singur bloc de marmura si reprezinta ultima capodopera realizata pentru familia Borghese. Este una dintre cele mai celebre sculpturi ale sale. A fost influentat de sculptura antica si zugraveste metamorfoza nimfei Daphne care era urmarita de Apollo . Bernini s-a inspirit din metamorfoze celebre in realizarea unor grupuri statuare, precum: metamorfoza lui Daphne in dafin in grupul sculptural “Apollo si Daphneâ€, metamorfoza lui Pluto intr-o floare in “Pluto si Proserpinaâ€.. In grupul statuar “Apollo si Daphne†este surprins momentul culminant: urmarirea nimfei de catre zeu si transformarea ei in copac . Pe fata Daphnei se citeste teama de a fi capturata, iar pe fata lui Apollo uimirea, subliniata de gura intredeschisa. Personajul masculin pare ca simte radacinile sub degetele de la picior, iar cu mana stanga ii atinge trupul ei care se transforma in copac . Din cate observam se pune accent pe senzatii. Putem face o comparatie intre trei tipuri de iubire cea neimplinita a lui Apollo, iubirea rasplatita a lui Pluto si Pygmalion si iubirea pura a lui Narcis. Bernini a fost asemanat cu Narcis deoarece pentru a realize fata statuii“David†el s-a uitat in oglinda .
O alta sculptura “Pluto si Proserpina†il prezinta pe zeul infernului Pluto rapind-o pe Proserpina, fiica zeitei Ceres, zeita a fecunditatii si a fertilitatii. In acest grup statuar Bernini a folosit pozitiile contorsionate, folosite cu precadere in manierism, care ofereau o impresie de energie vitala. In sculptura “Pluto si Proserpina†este surprins tot momentul culminant: rapirea aceteia de catre zeul infernului.. Pe fata acestuia apare bucuria triumfului, in timp ce pe fata Proserpinei apar subliniate sentimentele de frica si de durere frica subliniate de lacrimi si de parul ravasit. Mainile zeului par ca modeleaza trupul victimei sale. Apare asemanarea cu Pygmalion pentu ca si acesta i-a modelat trupul iubitei sale. Subiectele posibile de inspirate pentru acest grup sculptural pot fi gravura lui Cherubino Alberti(dupa Polidoro da Caravaggio) pentru intoarcerea capului nimfei si pentru redarea mantiei fluturate a lui Apollo, dar si gravura de lemn a lui Paullo Ucello pentru redarea mainii stangi a lui Apollo pe trupul nimfei. O alta sursa de inspiratie pentru sculptirile sale pot fii statuile antice. Cand era tanar isi petrecea zilele intregi in colectia Vaticanului desenand aceste statui .
Cele doua grupuri sculpturale “Apollo si Daphne†si “Pluto si Proserpina†se aseamana destul de mult. Ambele folosesc atingerea ca mod de cunoastere, mana barbatilor atingand trupul femeilor, pesonajele sunt fin despartite si se foloseste scena urmaririi si a rapitrii, dar intalnim si multe deosebiriintre cele doua. In cel de-al doilea grup sculptural dorina este rasplatita, Persephona devenind sotia zeului infernului, iar in primul grup sculptural avem o iubire neimplinita, Daphne transformandu-se in dafin
Mai putem compara grupul sculptura “Apollo si Daphne†si cu “Extazul Sfintei Teresaâ€. Intre cele doua exista foarte putine asemanari: iubiririle sunt similare (dragostea pura intre o femeie pura si un zeu/Dumnezeu), dar diferite ca forma(o iubire spirituala neimplinita si una spirituala reciproca) iar personajele se ating. Cele doua grupuri sculpturale au fost realizate in diferite perioade ale vietii sale, ajungand in ultima perioada sa se realizeze o mixture intre senzualitate si spiritualitate.
Pentru a observa operele sculpturale ale sale privitorul trebuie sa se roteasca in jurul lor pentru a surprinde toate trasaturile si sentimentele personajelor. De exemplu aceasta miscare circulara in jurul grupului satuar “Pluto si Proserpina†ne ajuta sa observam expresiile contradictorii traite de personaje: triumful lui Pluto care-si poarta trofeul(observat din fata), suferinta si durerea Proserpinei, accentuate de lacrimile observate di partea dreapta, dar si personajul ascuns, cerberul, care este oservat din spate. Apar diferite momente ale povestirii intr-o singura sculptura.
Sculptura “Davidâ€, comparata cu operele sculpturale traditionale renascentiste ale lui Donatello, Verrochio si Michelangelo a rasturnat modul traditional de a-l reprezenta pe David. S-a inspirit din statuia elenistica, Gladiatorul Borghese . De la aceasta lucare a preluat torsul intors, pentru a surprinde momentul de repezentare si pentu a accentua tensiunea. Pentru realizarea acestor sculpturi s-a inspirat din realismul lui Caravaggio care a stat la baza capodoperelor sale, dar si din statuile grecesti si romane, antice, de la Vatican .
In timpul lui Urban al VII-lea Bernini incepe sa produca si diferite forme de monumente: morminte si fantani. Cele mai importante morminte au fost Mormantul lui Urban al VIII-lea si Mormantul papei Alexandru al VII-lea. Ambele au fost construite in Basilica San Pietro din Vatican. Bernini a sculptat figuri reale si alegorice, dispuse scenografic pentru a reda miscarea. O alta caracteristica a acestor monumente este policromia, oferita de marmura de mai multe culori (rosie, alba, verde) si de amestecul diferitelor mateiale(marmura, bronz aurit) .
Cel mai spectaculos monument public este “Fantana celor patru fluvii†din Piata Novela din Roma. A fost executata de Bernini alaturi de alti sculptori si reprezinta cele patru continente simbolizate de cel patru fluvii (Nilul, Dunarea, Gangele, Amazonul) –motiv semiotic regasit si la Rubens. In centru se afla un obelisc, simbolul lui Hristos .
O alta opera grandioasa a lui este si “Extazul Sfintei Teresa†din Capele Carnora a Bisericii Santa Maria della Vittoria din Roma. Punctual focal al acestei sculpturi este axat pe razele ce cad in jurul Teresei.
In perioada tarzie capodoperele sculpturale reprezinta in general proiecte grandioase pentru sfantul Petru, dar o parte au fost realizate si pentru interesul comun. De exemplu pentru Capele Chigi din Biserica Santa Maria del Popolo din Roma a realizat doua grupuri sculpturale: “Daniel in groapa de lei†si “Habakkuk si ingerulâ€. Acestea prezinta inceputul stilului sau tarziu prin alungirea trupurilor si gesturile expressive. Cea mai de seama opera tarzie este cea din Capela Alberti San Francisco a Ripa de la Roma “Moartea Sfintei Ludovicaâ€. A fost plasata langa altarul capelei si reprezinta o scena teatrala, isi duce mana stanga la piept, ceea ce accentueaza sentimentele personajului. Pe fata ei mai sunt surprinse doua sentimente contradictorii: fericirea divina si suferinta .
Cred ca fost considerat un desavarsit artist al barocului datorita preferintei pentru redarea carnalitatii personajelor, pentru policromie (a folosit marmura de mai multe culori: rosie, verde, alba pentru a executa monumental funerar al papei Alexandru al VII-lea), pentru miscare (compozitiile sale redau miscarea“Pluto si Proserpinaâ€, “Apollo si Daphneâ€) si pentru redarea senzualitatii (“Extazul Sfintei Teresaâ€, “Sfanta Ludocica Albertoniâ€).
sursa imaginii : essential-architecture.com
Gian Lorenzo Bernini Liste
irrelevant
broken