Francisco Goya s-a născut la data de 30 martie 1746 în Fuendotodos, lângă Aragon, în nordul Spaniei. Este unul dintre cei mai celebri pictori spanioli ai tuturor timpurilor. A murit la data de 16 aprilie 1828 la Bordeaux.

Biografie şi carieră

Numele său întreg este Francisco Goya y Lucientes. S-a născut într-o familie destul de numeroasă, care însă nu ducea lipsuri materiale. Mama sa făcea parte dintr-o familie aristocrată din Aragon, iar tatăl său era aurar, fiind originar din Ţara Bascilor.

Când era foarte mic a trebuit să se mute cu familia sa în Zaragoza, capitala Aragonului. Aici este dat la o şcoală de măicuţe unde este învăţat şă scrie şi să citească. Decide să îş i urmeze marea pasiune de a desena pe care a descoperit-o încă de când era destul de mic. Aşa că se înscrie la atelierul pictorului Jose Luzan Martinez unde efectua copii după gravuri.

În 1763 plecă la Madrid pentru a se înscrie la Academia Regală San Fernando. După ce eşuează de două ori pleacă la Roma. Şi aici are parte de multe eşecuri, însă reuşeşte în cele din urmă să obţină certificatul de maestru. Reîntors la Zaracoza are succes datorită picturii frescei pe bolta catedralei El Pilar, a tablourilor realizate pentru călugării cartusieni de la Aula Dei şi a decorării Palatului Sobradiel.

La data de 25 iulie 1773 se căsătoreşte cu Josefa. Aceasta i-a născut pictorului mai mulţi copii, însă singurul care a supravieţuit a fost Francisco Javier.

Momentul în care cariera sa cunoaşte o ascensiune fulminanta este acela când Goya decide să picteze urmându-şi propriile gânduri şi idei. În 1781 pictează altarul San Francisco el Grande din Madrid. Porterul făcut contelui Floridablanca îl propulsează în sferele înaltei societăţi.

Ajunge chiar sa îl cunoască pe fratele regelui, tânărul Don Luis care îl invită la reşedinţa sa pentru a-i face portretul de familie. De aici cererile de portrete pentru aristocraţi s-au ţinut lanţ. Devine preferatul principelui Osuna care îi cerea realizarea a numeroase tablouri. Această apreciere din partea înaltelor cercuri ale aristocraţiei atinge apogeul în momentul în care Goya este numit în 1786 pictor oficial la curtea regelui. Aceasta binemeritată apreciere aduce odată cu ea şi favoruri, cadouri şi o situaţie materială foarte bună.

Cariera sa cunoaşte o pauză de un an în anul 1792. în această perioadă Goya este suferind de o maladie care nu ne este cunoscută. Acest lucru îi determină stări de nervozitate foarte puternice, aceasta boală afectându-i nu numai corpul prin cauzarea surzeniei permanente, dar îi afectează foarte mult şi starea sa psihică. Boala îi afectează poate cel mai mult caracterul, determinând o schimbare semnificativă a caracterului , principiilor, a viziunilor şi imaginaţiei artistului. Acest sentiment al apropierii de moarte îi transformă radical stilul său artistic ce este dominat acum de o forţă interioară şi de o expresivitate incredibile. Goya decide să se rupă definitiv de mediul aristocratic pe care îl frecventa.

Anul 1795 aduce cu sine întâlnirea cu ducesa de Alba de care Goya se îndrăgosteşte.un an mai târziu, ducesa rămâne văduvă şi îl invită pe pictor sa locuiască împreună cu ea la reşedinţa pe care o avea la Sanlucar, în Andaluzia. Această idilă durează doar câteva luni, terminându-se din cauza unui capriciu de-al ducesei Alba.

Goya se reîntoarce la vechea sa viaţă, fiind obligat însă să renunţe la postul de director al Academiei San Vernando din cauza handicapului său auditiv. Acest lucru nu înseamnă însă că renunţă şi la pictură. Din contră, se dedică din ce în ce mai mult pasiunii sale. Tablourile sale realizate le curtea regelui sunt dominate de simţul ironiei la adresa nobilimii. În 1799 pictează seria „Capricii” în care artistul prezintă fantasme care prind viaţă când raţiunea adoarme şi voinţa omului este guvernată de dorinţe, durere, prostie şi mârşăvie.

În anul 1807, Lisabona este ocupată de către Franţa. După înfrângerea revoluţiei spaniole din 1808, Spania devine condusă de către fratele lui Napoleon I – Joseph. Goya, cum era pictorul oficial al curţii, nu este alungat după schimbarea conducătorului, rămânând în continuare cu această funcţie. Realizează chiar multe tablouri pentru suveranul Joseph Bonaparte, primind de la acesta Ordinul Regal al Spaniei.

Pe 20 ianuarie 1809 moare soţia pictorului. Trei ani mai târziu, Leucadia Weiss devine tovarâşa de viaţă a pictorului, în ciuda faptului că cu 14 ani mai tânără decât Goya şi era măritată. Chiar şi atunci când spaniolii şi-au recăpătat puterea asupra propriei ţări, Goya a rămas în continuare pictorul curţii.

În ultima perioadă a vieţii sale, pictorul s-a retras împreuna cu Leucardia într-o staţiune montană, nerenunţând nici un moment la pictură. A murit la data de 16 aprilie 1828 la Bordeaux.

Citate

-„Vânătoarea cu un adaos de ciocolată reprezintă amestecul cel mai savuros”
-„În privinţa sănătăţii mele nu a intervenit nicio schimbare. Uneori mă înfurii atât de tare, încât nu mă mai suport nici eu însumi, dar alteori sunt mai calm”

Tablouri celebre

- Autoportret
- „La Manola”
-„Umbrela”
-„Sfântul Francisc la căpătâiul unui muribund plin de pocăinţă”
-„Ducele Osuna cu familia”
-„Capriciile”
-„Maja dezbrăcată”
-„Familia lui Carol al IV-lea”
-„Bătrânele”
-„Tinerele”
-„3 mai 1808. Împuşcarea revoluţionarilor madrileni”
-„Pictură macabră”
-„Saturn devorându-şi copiii”

Sursa Imaginii -antoniogramsci.com

Francisco Goya Liste

	Na?teri în 1746
	Decese în 1828
	Pictori spanioli
	Pictori romantici
	Gravori

---

Tag-uri: spania, curtea regala

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Pictori  - ( Pictori - Archiva)

Data Adaugarii: 06 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---