FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate

Statistici:
Vizite: 956
Voturi: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A


In aceasta pagina

Carol Popp de Szathmari Biografie
Carol Popp de Szathmari Articole
Site-uri despre Carol Popp de Szathmari
Tab-uri utile
Comentarii
Creeaza un poll pentru Carol Popp de Szathmari
Intreaba despre Carol Popp de Szathmari
Adauga un citat spus de Carol Popp de Szathmari
 

Carol Popp de Szathmari Fan-Club

BECOME A FAMOUS FAN!

Carol Popp de Szathmari has no Fans yet!

create pool

Biografii



Intreaba despre Carol Popp de Szathmari

Tag-uri Populare


paris   renastere   impresionism   franta   pictor   arta   florenta   cracovia   peisaje   veneţia   renaştere   cultura   realism   italia   parma   evul mediu   polonia   germania   spania   olanda   pictura   artist   pictorita   opera   nurnberg   pictori   1820   curtea regala   1859   sculptor   baroc   neoimpresionism   la chahut   pietrarul   parada circului   spoleto  

All Tags

Famous Forum

[editeaza]

Carol Popp de Szathmari

 Q:   Intreaba despre Carol Popp de Szathmari       
Carol Popp de Szathmari Carol Popp de Szathmari a rămas în istoria artei româneşti drept unul dintre cei mai importanţi artişti documentarişti atât prin activitatea sa de pictor, dar mai ales prin cea de fotograf. Călător prin excelenţă, pasionat în egală masură de valoarea etnografică cât şi de cea spirituală a zonelor pe care le-a vizitat, artistul a reuşit să dobandească faima internaţională şi bunavoinţa a numeroşi conducători de state din epocă.

Carol Szathmari s-a născut în 1812, la Cluj, într-o familie nobilă provenită din Sătmar (Satu Mare) . Istoricii de artă încă mai dezbat, şi astăzi, dacă familia Szathmari este de origine română sau maghiară , fără nicio concluzie.
Tânărul Carol de Szathmari era destinat unei cariere bisericeşti, asemeni altor membr ii ai familiei sale, şi este înscris la Colegiul Reformat din Cluj. Renunţă la Colegiu şi la viaţa monahală alături de Biserică fiind îndrăgostit de o fată despre care se presupune că ar fi Mariţica Văcărescu (ea se va mărita cu spătarul Costake Ghica şi mai târziu cu Gheorghe Bibescu).

În timpul studiilor la Colegiul Reformat, artistul dă dovada unui talent pentru poezie dar exersează pe numeroase caiete şi desenul.

Prima sa schiţă, inspirată probabil de Mariţica Văcărescu, datează din 1830 şi poarta inscripţia „un ideal care nu se atinge niciodată”. Schiţa în acuarelă reprezintă imaginea unei fete şi a indrăgostitului care-şi întinde mâinile spre ea. Se poate observa o evoluţie între exerciţiile din timpul colegiului şi prima sa lucrare, mai ales în ceea ce priveşte detaliile anatomice şi compoziţia.
Nu există niciun document care să ateste că Szathmari ar fi urmat cursurile vreunei şcoli de arte, dar unii istorici de artă presupun că ar fi studiat într-un atelier, probabil la Cluj .

În 1835 se stabileşte la Pesta, unde colaborează cu pictorul Anton Chladek: Szathmari litografiază un desen de Chladek cu portretul Ninei Onitsch, iar Chladek desenează portretul actriţei Dery după un tablou de Szathmari .
Doi ani mai târziu pictorul realizează câteva acuarele cu peisaje din Dolj, Argeş şi Neamt. În timpul călătoriei prin ţările româneşti face numeroase portrete ale ţăranilor din diversele regiuni dar reprezintă şi scene menite să scoată în evidenţă obiceiurile şi tradiţiile specifice. Ion Frunzzetii observă atenţia cu care Szathmari realizează aceste schiţe: „Nu numai figurile şi liniile mari ale costumelor, atributele ocupaţiei ţăranilor din diversele regiuni şi aspectul mediului în care trăiesc îl interesează pe Szathmari, ci şi detaliile care ar putea părea importante mai curând unui ochi specializat în studiul etnografiei decât unui turist, fie el cât de dotat cu spirit artistic.”

Szathmari este primul pictor care se preocupă de ţărani, de costumele şi obiceiurile specifice, primul care întelege importanţa spiritualităţii ţăranilor români şi, mai apoi, primul care îi va fotografia. Szathmari este, alături de Asachi, printre puţinii artiştii ai epocii care înteleg importanţa tezaurului popular pentru identitatea românească.

În perioada în care marea majoritate a pictorilor din ţările româneşti încercau să răspândească printre familiile înstărite gustul pentru portretul laic, Szathmari se retrage în Italia pentru a studia operele diferitelor epoci anterioare. Petrece în Roma, Florenţa şi Sorenta perioada 1839-1840, timp în care realizează numeroase copii dupa capodoperele expuse în muzeele italiene, dar şi lucrării proprii: peisaje şi portrete.

Reîntors la Bucureşti, în a doua jumătate a anului 1840, Szathmari devine pictor de curte al domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica. Părăseşte Bucureştiul pentru Cluj, unde este însărcinat cu desenarea şi litografierea portretelor membrilor Dietei (Landtag-ului).

Istoricii de artă, Ion Frunzetti şi George Oprescu pun stabilirea pictorului la Bucureşti în 1843, pe seama relaţiei sale cu Mariţica Bibescu, devenită pe atunci principesa Valahiei.

În 1848, locuind în continuare la Bucureşti, Szathmari încearcă să aducă încă o inovaţie artei româneşti organizând o expoziţie prin care să-şi prezinte tablourile publicului. Până la acest moment, şi mult timp după, pictorii îşi expuneau lucrările în vitrinele prăvăliilor, singura excepţie de la această regulă fiind expoziţia de final de an a elevilor Academiei Mihăilene, elevii lui Asachi .

În 1850 Szathmari călătoreste în Turcia şi în Vestul Asiei de unde se întoarce cu numeroase schiţe în acuarelă realizate rapid, în încercarea de a surprinde momentul. „Desenurile şi acuarelele din orient, rămase de pe urma artistului, ne permit, mai mult poate decât oricare alte opere, să ne facem o idee despre metoda sa de lucru. Carnetul de note nu-l părăsea niciun moment. La tot pasul el putea întâlni ceva neprevăzut: o siluetă, un tip etnic bizar, un costum, ciudat sau exceptional de frumos, sau numai un detaliu, cum ar fi, de pildă, în care unul îşi poartă capul ras, dupa moda orientală, sau forma şi materia unui ornament...Dorinţa să de a fi exact merge aşa departe că până şi anotimpul e semnalat, pentru ca nu cumva să confunde costumul de iarnă cu cel de vară.”
Tehnica rapidă de schiţare pe care o folosea pictorul pentru a surprinde momentul nu îi putea satisface necesitatea de a reproduce toate detaliile subiectului ales, iar fotografia a venit ca o soluţie. Procedeul mecanic prin care o imagine era fixată şi prin care putea fi multiplicată aproape la infinit venea ca o inovaţie.

Fotografia, considerată pe atunci cea mai mare invenţie a secolului răspundea nevoilor jurnalismului din epocă, şi deşi se afla abia la început, a însemnat un imens progres pentru artiştii documentarişti ca Szathmari, care au devenit astfel reporteri şi care şi-au putut face lucrările cunoscute pe plan internaţional.
În 1853 Szathmari fotografiază numeroşi ofiţeri din armatele care au participat la Războiul Crimeii, iar mai târziu, la începutul lui 1854 merge pe front, la malul Dunării, lângă cetăţile Olteniţa şi Silistra pentru a fotografia bivuacurile, fortificaţiile şi combatanţii.

Poziţia lui Carol Popp de Szathmari ca prim fotograf de război a fost îndelung discutată de istorii de artă. La nivel internaţional, Roger Fenton este mai cunoscut, dar cercetătorii români au dovedit că Szathmari a fotografiat frontul cu aproape un an înaintea britanicului. Recent s-a presupus ca şi fotograful francez, Ernest Edouard de Caranza, a imortalizat trupele ţării sale aflate în campament la Varna, tot în 1854.

Totusi primul fotograf de război din lume este un anonim american care în 1847 a facut câteva daguerrotipii în timpul unui conflict dintre Statele Unite şi Mexic.
Un album cu fotografiile lui Szathmari este prezentat în 1855 la Expoziţia Universală de la Paris, unde primeşte şi o medalie, iar alte câteva astfel de albume sunt dăruite unor nobili europeni printre care Napoleon al III-lea şi Regina Victoria, pentru care de asemenea primeşte elogii.

Szathmari a încercat diferite modalităţi de fotografiere şi de imprimare a imaginii. La inceput a folosit tehnica clişeelor pe sticlă acoperite cu colodiu umed ce permitea o multiplicare aproape infinită.

În urma catorva inovaţii aduse tehnicii Szathmari ajunge la imprimarea pe hârtie: „întindea pe o foaie groasă de hârtie o gelatină impresionabilă la lumină. Hârtia căpăta astfel consistenţa unei muşamale, pe care obiectul fotografiat apare luminos, cu reflexe metalice, ca într-un daguerrotip. Expusă într-un anumit fel la lumină, suprafaţa va conţine imaginea obiectului fotografiat, pâna în cele mai mici şi mai delicat luminate amănunte.”

Szathmari aprofundează arta fotografiei şi devine ulterior pictor şi fotograf de curte pentru Alexandru Ioan Cuza dar şi pentru Carol I. Îşi continuă călătoriile în ţară, atât cât şi în afara ei, fiind însoţit acum atât de cele necesare picturii dar şi de o camera obscura mobilă.

Fotografiază şi realizează numeroase schiţe cu locurile şi oamenii din Bucureşti: biserici, tarafuri de lăutari, boieri sau târgul Moşi. În 1874 face o nouă expoziţie la Cluj unde prezintă 63 de acuarele şi 3 uleiuri cu imagini din Roamânia şi din Bucureşti.

Ilustrează Războiul de Independenţă alături de Grigorescu, Henţia şi Mirea, şi documentează ceremonia de încoronare a primului rege al României, Carol I.
Szathmari moare în 1887 la Bucureşti, lăsând atelierul de pe strada Enei în grija numeroşilor săi „elevi”, atelier ce va rămâne funcţionabil până în timpul celui de-al doilea Război Mondial când va fi distrus într-un bombardament.
„Timp de mai bine de 50 de ani Szathmari n-a încetat să lucreze, cu aceeaşi râvnă, cu aceaşi mulţumire atunci cand găsea un subiect care să-l intereseze, şi după cum constătăm, aproape orice subiect îl interesa (cu excepţia naturei moarte). Multe schiţe din vremea războiului de la 1877, sau chiar ulterioare acestei date, sunt printre cele mai reuşite din cariera sa, ceea ce arată că, aproape de 70 de ani, pictorul era tot aşa de verde şi de antrenat, tot aşa de sigur pe văzul şi pe mâna sa, ca şi în tinereţe.”

Dintre toate inovaţiile pe care Szathmari le-a adus în arta româneasca a epocii, cea mai importantă rămâne totuşi desprinderea sa de pictura de atelier. Szathmari, ca pictor dar şi ca fotograf, prefera să-şi realizeze operele fără filtrul regulilor academice, fără compunerea artificială a scenei reprezentate. Astfel el devine un precursor al impresioniştilor, reflectând în lucrările sale mişcarea, aerul şi spiritul momentului.
Bibliografie :
Frunzetti Ion – Arta românească în secolul XIX, Ed. Meridine, Bucureşti, 1991
Ionescu, Adrian-Silvan – Cruce şi semilună. Războiul ruso-turc din 1853-1854 în chipuri şi imagini, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2001
Oprescu, George – Pictura românească în secolul al XIX-lea, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1984
Oprescu, George – Pictorii din familia Szathmary, Tiparul Institutului Grafic din Sfânta Mânăstire Nemaţu
Oprescu, George – Carol Popp de Szathmary, Analele Academiei Române, 1941

Articole despre Carol Popp de Szathmari
Dragostea Lui Carol Popp De Szathmari
Pictorul - Carol Popp De Szathmari
Carol Popp De Szathmari Fotograf De Razboi


Carol Popp de Szathmari Liste
Pictori români
Maghiari în România
Graficieni români
Litografi români
Na?teri în 1812
Decese în 1888
Acuareli?ti români




Tag-uri: artist, pictor, fotograf, 1812

[editeaza tag-uri]

Adauga un site sau blog
  • Nu exista site-uri adaugate inca pentru carol_popp_de_szathmari. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
  • Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
  • Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.
  • Adauga un link aici

Categorie: Pictori  - ( Pictori - Archiva)

Data Adaugarii: 30 November '10


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :