Dimitrie Gusti s-a nascut pe data de 13 februarie 1880 in Iaşi si s-a stins din viata pe 30 octombrie 1955 in Bucureşti. El a fost filozof, profesor, sociolog şi estetician; fondator al Şcolii de sociologie de la Bucureşti; preşedinte al Academiei Române (2 iunie 1944-8 iunie 1946).
Despre viata sa:
Işi face studiile universitare la Leipzig (1900-1904) şi Berlin (1904-1909), unde urmează filozofia, respectiv, dreptul. Se documentează, în mod liber, în domeniile economiei, istoriei, antropogeografiei, criminologiei. Doctor în filozofie (1904), avându-l coordonator pe W. Wundt, cel care îl iniţiază în preocupările de psihologie a popoarelor. După terminarea studiilor in Germania lucrează un timp la Paris, cu soci
ologul Emil Durkheim, care ii devine mentor.
Revenit în ţară, este profesor (1910-1920) la Catedra de Istorie filozofiei antice şi Morală a Facultăţii de Litere a Universităţii din Iaşi, apoi la Catedra de Sociologie, etică şi politică de la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti. Ca profesor, pune accent pe însusirea şi aplicarea metodelor de cercetare de către studenţi, fără de care considera că pregătirea teoretică nu şi-ar fi avut rostul. Fondează şi conduce Asociaţia pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (1919-1921), Institutul Social Român (1921-1939; 1944-1948), Institutul de Ştiinţe Sociale al României (1939-1944), Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (1947-1948). Are o contribuţie importantă la înfiinţarea Muzeului Satului din Bucureşti (1936), pentru care a depus o muncă stăruitoare. Infiinţează şi conduce revistele "Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială" (1919-1943) şi „Sociologie românească" (1936-1944).
Din 1925 iniţiază campania de studii sociologice asupra satelor româneşti, care se opreşte în 1948, în contextul politic şi social specific regimului comunist. Metoda monografică, pe care şi-a bazat cercetările, presupunea abordarea simultană, multidisciplinară, a subiectului, pe cadre şi manifestări, folosind echipe de specialişti (ajungând uneori până la 80 de membri) din domenii diferite. Opera sa de căpetenie este 60 de sate româneşti, devenită clasică în domeniu. A enunţat legea unităţilor sociale, susţinând că realitatea socială este rezultatul diverselor manifestări individuale - economice, spirituale, juridice şi politice, fiecare într-o proporţie şi prioritate diferită - şi al influenţelor unor factori istorici, pşihologici, biologici, cosmici. Ministru al Instrucţiunii, Cultelor şi Artelor (9 iunie 1932-9 noiembrie 1933) în guvernele naţional-ţărăniste conduse de Vaida-Voevod şi Iuliu Maniu. Obţine legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima dată în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială. Membru corespondent (1918) şi titular (1919) al Academiei Române, preşedinte al înaltului for între 1944 şi 1946, a fost exclus din "noua Academie" a RPR (1948), fiind repus în drepturi în 1990. In viaţa publică s-a manifestat ca partizan al instituţiei monarhice şi al regelui Carol II.
A fost un adept al Societăţii Naţiunilor, considerând că aceasta aşeza relaţiile dintre state pe baze mai echitabile. Constata că, în politica internă, viaţa parlamentară nu îngrădeşte, ci întăreşte puterea executivă, contrar principiului separaţiei puterilor în stat. Pentru criza parlamentară românească propunea introducerea participării cunoscătorilor stărilor sociale la opera de legiferare. Preşedinte al Casei Autonome a Monopolurilor Statului (din 1929), decan al Facultăţii de Litere, preşedinte al Oficiului Naţional pentru Cooperaţie, preşedinte al Societăţii de Radiodifuziune. De asemenea, s-a remarcat prin contribuţii valoroase în domeniul sociologiei juridice, fiind unul dintre întemeietorii acestei ştiinţe în ţara noastră.
Intre operele sale se numără Egoismus und Altruismus (teza de doctorat, 1904), Comunism, socialism, anarhism, sindicalism şi bolşevism (1920), Sociologia militans (vol. 1, 1935; vol. I şi II, 1946), Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii (2 vol., 1939), Problema sociologiei (1940); coordonează Enciclopedia României (vol. I-IV, 1938-43).
Dimitrie Gusti Liste
irrelevant
broken