Născut la 30 noiembrie 1874, la Iaşi. Licenţiat al Facultăţii de Litere, specialitatea istorie şi filologie clasică şi modernă, de la Universitatea din Iaşi; doctoratul în romanistică la Halle, în Germania, unde îl cunoaşte pe I. L. Ca-ragiale, întemeindu-se o statornică prietenie bazată pe afinităţi spirituale profunde (cultul muzicii, simţul comic, ironia,' atracţia spre caricatură). Se stabileşte în Leipzig, devenind ginerele lui Constantin Dobrogeanu Gherea.
In 1915 se întoarce în ţară. Colaborează la Viaţa Românească şi la alte publicaţii ale vremii: Adevărul, Cuvântul liber, Adevărul literar şi artistic, Convorbiri literare. în 1934 înfiinţează Revista Fundaţiilor Regale, cea mai însemnată publicaţie din perioada interbelică, de ţi
nută europeană, al cărei redactor-şef este doar câteva luni, prin moartea lui subită, la 1 mai 1934.
OPERA critică şi eseistică: Din registrul ideilor gingaşe (1926); Despre stil (1928); Artişti şi idei literare române (1936); Incercări de precizie literară (1931), Pentru arta literară (1934).
A iniţiat ediţia critică a operei lui I. L. Caragiale -trei volume (1930-l932), continuată de Şerban Cioculescu, până la volumul al şaptelea. Eseist de formaţie franceză, cu o serioasă pregătire filologică, erudit, cunoscător şi pasionat de artă, personalitate distinctă, de mare vigoare intelectuală, spirit raţional, lucid, adept al autonomiei esteticului (adică al disocierii lui de celelalte valori, cum sunt eticul sau etnicul), Paul Zarifopol se dovedeşte partizanul valorilor autentice, al specificităţii şi al independenţei artei, împotriva formelor "goale", a "diletanţilor ambiţioşi" (în bună tradiţie maioresciană).
Zarifopol înţelegea cultura drept "asimilare din partea unui organism viu", ca "altoire pe o tradiţie", considerând că "românii de astăzi au doar, ca să înveţe scrisul românesc, pe Eminescu (proza nu mai puţin decât versurile), pe Caragiale, pe Ion Ghica, pe Maiorescu. Fără îndoială, înaintaşii nu sunt modele de copiat, ci puncte de plecare pentru creaţia nouă."
Eseurile (cuprinse în volumele publicate între 1926-l934) arată o mare diversitate tematică abordată din perspectiva unui rafinat om de cultură, în care analiza sobră este dublată de ironie şi o notă comică: despre clasici şi intelectuali, despre gust şi stil, despre diverse doctrine filosofice, despre bărbat şi femeie, despre feminism şi dragoste etc. (în general mişcarea de idei a epocii).
Pompiliu Constantinescu (Scrieri, 5, Minerva, 1971) surprinde remarcabil trăsăturile fundamentale ale eseistului Paul Zarifopol: "una din cele mai rare specii de intelectual", aceea a "izolatului, homo esteticus, într-o literatură abia emancipată de atâtea servituti"; "proeminent eseist"; "sfărâmător de idoli" (aşa cum rezultă din studiile despre scriitorii străini).
Spirit nonconformist, răstoarnă, uneori, ierarhia valorică; de pildă, respinge clasicismul, în care vede o siluire a individualităţii, stilul "drept, liniar, uscat, de o nemiloasă şi istovitoare claritate, aspru şi cenuşiu", "născut din disciplină şi destinat să disciplineze". Se răfuieşte cu Malherbe, Boileau, Racine, Voltaire, "aceşti vrednici jandarmi" (drept care nu va fi iertat nici de E. Lovinescu, nici de G. Călinescu).
Se afirmă deschis împotriva snobismului şi a prostului gust, a "grimasei" de intelectualitate, a sentimentalismului şi a retorismului vulgarizator, combate scrisul neglijent şi calofilia, dorind o artă "liberă de orice modele şcolare". A recunoscut pe Dostoievski şi Tolstoi ca mari titani ai literaturii, precum şi pe modernii Paul Valery, Anatole France, Andr6 Gide şi Jean Cocteau, Rimbaud şi Verlaine pentru "pitorescul dramatic", Verhaeren şi Jammes.
Pe Eminescu, "cel atât de european şi atât de român", îl aşază alături de Homer, Eschil, Dante şi Shakespeare. El a fost printre cei dintâi care a intuit şi exprimat caracterul modern al lirismului arghezian, poezia lui Ion Barbu şi L. Blaga, dar şi Minulescu şi Al. O. Teodoreanu sunt în admiraţia lui. însă marea şi profunda lui admiraţie constantă va fi I. L. Caragiale.
Volumul Din registrul ideilor gingaşe cuprinde mai multe eseuri: Ideal şi energie, Feminism, Lucruri sfinte, Clasicii, Estetica utilă şi culturală, Stil clasic, Neînţelegeri inocente între public şi artişti, Toleranţă, Intelectualul, Motivele scriitorului ş.a.
Ideile "gingaşe" sunt acelea care trebuie cunoscute de oricine se pretinde om cultivat, "dacă vrea să nu supere atenţia societăţii."
Iată câteva idei care capătă valoare aforistică: "Toleranţa este condiţia dintâi pentru ca să devie reală şi simţită libertatea, bunul nepreţuit la care visează atât de aprins oamenii"; "Noutatea este una din valorile nediscutabile"; "Intelectual curat se poate numi, cred, numai omul obsedat de inteligenţă: acela care, normal şi necesar, opune realităţii trebuinţa şi capacitatea pură de a înţelege fără nici un respect pentru orice alte interese pe care viaţa, cu vigoarea ei indiscretă, le împinge obişnuit pe primul plan al sufletului" ş.a.
Spiritul polemic, fraza nervoasă, incisivă se adaugă rigorii estetice puse în slujba culturii autentice.
"Paul Zarifopol a făcut ceea ce Remy de Gourmont numeşte "la critique â la culture des id6es", eseuri în care autorii sunt luaţi ca pretext pentru a combate convenţionalismul, literatura de confecţie, sentimental patetică, didactic-retorică, pedant filosofardă, superficial psihologică, banală si cu precizie, scrisul neglijent, calofilia, grimasa (strâmbătura), într-un cuvânt simili-arta."
Nu exista site-uri adaugate inca pentru paul_zarifopol. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.
Născut la 30 noiembrie 1874, la Iaşi. Licenţiat al Facultăţii de Litere, specialitatea istorie şi filologie clasică şi modernă, de la Universitatea din Iaşi; doctoratul în romanistică la Halle, în Germania, unde îl cunoaşte pe I. L. Ca-ragiale, întemeindu-se o statornică prietenie bazată pe afinităţi spirituale profunde (cultul muzicii, simţul comic, ironia,' atracţia spre caricatură). Se stabileşte în Leipzig, devenind ginerele lui Constantin Dobrogeanu Gherea. 
