Bogdan Petriceicu Hasdeu sau Tadeu Hasdeu s-a nascut pe data de 26 februarie 1838 in Cristineşti, regiunea Hotin, Basarabia si s-a stins din viata pe 25 august 1907 la Câmpina. El a fost scriitor, filolog, lingvist, folclorist, gazetar, filozof, istoric, jurist, academician şi om politic.
Despre viata sa:
Fiu al boierului Alexandru Hâjdău ÅŸi al Elisabetei Dauksza, familie de învăţaÅ£i; tatăl ÅŸi bunicul erau cărturari poligloÅ£i, care au Scris despre folclorul ÅŸi istoria românilor, ceea ce are o mare influenţă asupra viitorului savant. Face primele clase în Polonia, la ViniÅ£a, Rovo ÅŸi KameniÅ£a, liceul la ChiÅŸinău, dreptul la Universitatea din Harkov, Polonia (1852-1856 unde îşi aprofundează cunoÃ…Å
¸tinÅ£ele de istorie ÅŸi filologie.
Cunoaşte mai multe limbi: rusa, poloneza, germana, engleza, franceza, fiind unul din cei mai mari poligloţi români. După o scurtă perioadă petrecută în armata rusă, în 1857 dezertează şi trece în Moldova, unde este numit judecător la Cahul (1858); după ce este destituit revine în Iaşi, devenind profesor de istorie, geografie şi statistică la Şcoala Reală, precum şi custodele Bibliotecii Universităţii din Iaşi (1859-1862). Colaborează la numeroase publicaţii, multe create la iniţiativa sa: "România" (1858-1859), "Foaia de storiă română" (1859), "Foiţa de istorie şi literatură" (1860), "Lumina" (1862-1863), în Iaşi, unde predomină lucrările cu profil istoric şi filologic. La Bucureşti editează reviste satirice: "Aghiuţă" (1863), "Satyrul" (1866); istorico-literare: "Traian" (1869-1870), "Columna lui Traian" (1870-1877, 1882-83), "Revista nouă" (1887); conduce Foaia societăţii "Românismul" (1870-1871), "Revista literară şi ştiinţifică" (1876) şi colaborează la "Buciumul", "Familia", "Sentinela română", "Românul", "Perseverenţa", "Ghimpele" ş.a. Cea mai mare parte a activităţii sale a consacrat-o istoriei şi filologiei.
Ca istoric se remarcă, mai ales, prin Istoria critică a românilor (1873-1875), rămasă însă neterminată, pentru care este premiat pentru argumentaţia în sprijinul autohtoniei românilor la nord de Dunăre. Alte lucrări sunt monografia Ion Vodă cel Cumplit (1865) şi Arhiva istorică română (1865-1867), în trei tomuri, ce cuprinde documente istorice, filologice şi din literatura naţională şi străină, multe dintre ele inedite. Lucrările filologice mai importante sunt Cuvente den Bătrâni (1878-1881), unde "pătrunderea şi erudiţia lui Hasdeu se pun în evidenţă aici în modul cel mai splendid" (filologul german Schuchard) şi Etymologicum Magnum Româniae (1886-1898), proiect grandios, nefinalizat însă din cauza morţii fiicei sale, Iulia.
In dramaturgie, operele sale cele mai importante sunt drama Răzvan şi Vidra (pusă în scenă pe 10 februarie 1867 la Teatrul Naţional din Bucureşti) şi comedia Trei crai de la Răsărit; în literatură se remarcă prin nuvela Duduca Mamuca (1863), asupra căreia va interveni după scandalul generat, schimbându-i conţinutul şi titlul, care devine Micuţa. Director al Arhivelor Statului (1876-1901), editează masiv documente referitoare la istoria naţională. Membru titular (1877) al Societăţii Academice Române.
In politică simpatizează PNL, pe listele căruia este ales deputat (1867). Sprijină înlăturarea lui A.I. Cuza şi aducerea prinţului străin, apoi, pentru o perioada, este antidinastic, revenind însă, după un timp, la sentimente monarhiste. Se căsătoreşte în 1865 cu o româncă ardeleancă, Iulia Faliciu, care-i dăruieşte peste patru ani un copil, pe Iulia. Aceasta se dovedeşte curând a fi un geniu. Ştia să scrie şi să citească de la vârsta de trei ani, la opt ani vorbea deja mai multe limbi: franceza, germana, engleza.
La 11 ani fetiţa îşi susţine examenele la liceul Sf. Sava iar în 1886, la numai 17 ani, îşi ia bacalaureatul la Sorbona. Nu-şi mai poate continua studiile pentru că s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi s-a stins din viaţă înainte de a împlini 19 ani (1888).
Tragicul eveniment marchează ultimii ani ai vieţii părintelui său. Prin lucrările sale stiinţifice, Hasdeu creează un stil erudit, enciclopedist şi, mai ales, deschide gustul pentru sinteze culturale, generând o tradiţie în cultura română, continuată de Nicolae Iorga, George Călinescu, Mircea Eliade.
Rămâne deschizător de drumuri în filologie, folcloristică, istorie, aşezând cercetarea acestor domenii într-un cadru care nu se va schimba multă vreme.
Articole despre Bogdan Petriceicu Hasdeu
Bogdan Petriceicu Hasdeu Liste
irrelevant
broken