sibianul care a făcut posibil zborul cosmic
„Hermann Oberth a fost primul om care a realizat practic visul zborurilor în spaţiu şi a arătat drumul de urmat prin numeroasele sale concepţii şi construcţii de rachete. Eu însumi îi datorez nu numai realizările obţinute în viaţă, ci şi înţelegerea întrepătrunderii dintre partea teoretică şi partea practică a tehnicii zborurilor în spaţiu. Realizările lui în domeniul astronauticii merită un loc de cinste în Istoria Tehnicii şi Ştiinţei". Aşa spune celebrul Wernher von Braun, unul dintre cei mai importanţi savanţi în domeniul astronauticii şi principalul realizator al programului de zboruri spaţiale Apollo (NASA).
Hermann
Oberth s-a născut la 25 iunie 1894 în Sibiu, tatăl fiind un medic renumit, Iulius Oberth, iar mama, Valeria (născută Krasser), casnică. După puţin timp, familia s-a mutat la Sighişoara, unde Hermann a făcut şi şcoala. Era fascinat de povestirile lui Jules Verne (1828-l905), mai ales de romanul De la Pământ la Lună, pe care l-a citit de atâtea ori până l-a învăţat pe dinafară. Astfel, la numai 14 ani a construit şi primul model de rachetă.
În 1912 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Miinchen. Dar dorinţa de a cunoaşte foarte multe despre ştiinţele exacte îl ducea şi la cursurile astrofizicianului şi profesorului universitar R. Emden (1862-l940) şi la cele ale fizicianului W. Conrad Rontgen (1845-l923), descoperitorul în 1895 al razelor X, ulterior numite raze Rontgen. A fost apoi înrolat ca medic în timpul Primului Război Mondial, atunci dându-şi seama că nu ar vrea să lucreze în domeniul medicinii. În 1917 a proiectat primul model de rachetă cosmică din lume, alimentată cu combustibil lichid. La finele războiului s-a căsătorit cu Matilda Hummel şi s-a înscris la Universitatea din Cluj, studiind însă fizica. Studiile şi le-a continuat la Miinchen, Gottingen şi Heidelberg.
Hermann Oberth nu a fost nici măcar doctor în ştiinţe (deşi unii i se adresau cu acest titlu), refuzându-i-se teza de doctorat Die Rakete zu den Planetenrăumen - Racheta în spaţiul interplanetar fiind considerată utopică. La rândul lui, a refuzat să mai scrie vreodată o teză de doctorat. La vremea respectivă a declarat că vrea să devină un om de ştiinţă mai valoros decât cei care i-au respins teza. Această Disertaţie i-a folosit totuşi la Universitatea din Cluj, unde i-a fost acceptată ca lucrare de diplomă, în 1923. Cartea a publicat-o apoi, pe cheltuială proprie, atât în limba română, cât şi în limba germană. A fost un succes extraordinar, a revoluţionat tehnica zborului şi a devenit o lucrare de referinţă mondială.
In carte a făcut cunoscute concepţiile sale tehnico-ştiinţifice pentru zborul în spaţiu interplanetar, concepţii care sunt utilizate şi în prezent: principiul rachetelor multietajate şi utilizarea combustibililor lichizi, antrenarea astronauţilor în instalaţii centrifuge, traiectoria rachetei în urcare de la vest la est (deoarece beneficia de rotaţia Pământului, câştigând astfel un plus de viteză de 461 m/s), studii de aerodinamică şi astronautică etc.
Astfel, profesorul Hermann Oberth a devenit cunoscut în lumea întreagă, primind zilnic sute de scrisori.
În 1932 a ţinut la Şcoala Politehnică din Bucureşti o conferinţă privind Rachetele şi Zborurile spaţiale, despre care profesorul Elie Carafoli a scris: „Ne-a fost dat să ascultăm un om vorbind atât de convingător, de captivant şi fascinant despre posibilitatea zborului cosmic spre alte planete, încât spre sfârşitul prelegerii, puţini se mai îndoiau de realismul ideilor lui ştiinţifice".
În anul 1938 a fost invitat ca profesor la Politehnica din Viena, unde a desfăşurat o bogată muncă didactică şi de cercetare.
În 1941 a fost mobilizat la Centrul german de la Peenemunde, unde, împreună cu fostul său student, Wernher von Braun (1912-l977), a realizat cea dintâi rachetă cu rază mare de acţiune din lume.
În 1944 s-a retras la Feucht, lângă Nurnberg, şi a continuat construcţia de rachete în trepte, fiind folosit de diferite ţări ca expert în probleme spaţiale.
La invitaţia lui W. von Braun, a fost de faţă la lansarea rachetei care a dus primul om pe lună. În 1972, vizitând ţara lui natală, România, Universitatea din Cluj-Napoca i-a conferit Titlul de Doctor Honoris Causa pentru: „Meritele sale excepţionale în studierea teoretică a zborului cosmic, în realizarea rachetelor şi în activitatea didactică, ca profesor de matematică şi fizică."
Cu ocazia unei conferinţe ţinute la Academia Română de către Hermann Oberth, profesorul Elie Carafoli declara: „Savanţii şi inginerii români îl cinstesc şi îl admiră pe Hermann Oberth ca pe unul dintre cei mai înzestraţi compatrioţi ai noştri."
Savantul Hermann Oberth a decedat în 1989, la 28 decembrie la Feucht/Nurnberg, Germania. în 1991 Academia Română l-a ales membru de onoare post-mortem.
Hermann Oberth, alături de rusul C. E. Ţiolcovschi (1857-l935) şi americanul Robert Goddard (1882 -l945), este unul dintre cei trei părinţi fondatori ai ştiinţei rachetelor şi astronauticii.
Hermann Oberth Liste
irrelevant
broken