câştigătorul Raliului Monte Carlo 1936, împreună cu I. Zamfirescu
Succesele lui Petre Cristea în curse, cupe, în marile premii ale unor oraşe organizatoare şi în raliuri sunt legate, în principal, de utilizarea unui automobil FORD V8 de 95 CP, dar nu de un Ford „de uzină", ci de unul reconstruit, adaptat şi pregătit pentru concursuri mari după cunoştinţele deosebite pe care le avea în domeniul motoarelor de automobil precum şi ale colaboratorilor săi, I. Zamfirescu şi G. Constantinescu.
Petre Cristea, înainte de participarea la Raliul Monte Carlo din 1936, a trecut prin patru probe de foc, în alte patru ediţii:
• 1931, cu plecarea din Iaşi, locul 11 din 140 participanţi;
• 1933, cu ple
carea din Atena, abandon la Sofia din cauza unei defecţiuni tehnice;
• 1934, cu plecarea din Bucureşti, având copilot pe Al. Berlescu, locul 18 din 177 participanţi;
• 1935, startul din Palermo, având copilot pe Mihai Sontag, locul 15 din 169 concurenţi.
Pentru ediţia din 1936, românii P. Cristea (pilot), I. Zamfirescu (copilot) şi G. Constantinescu (mecanic) s-au pregătit cu multă râvnă.
Automobilul de concurs FORD V8 a fost „pregătit" în vederea concursului într-o boxă secretă a Atelierelor Firmei „Ford România".
Au efectuat apoi de vreo 400 de ori proba finală din Regulament, numită „de maniabilitate şi frânare" ce se efectua pe cheiul de beton al portului Monaco.
La Monte Carlo, fiecare maşină participantă trebuia să evolueze pe cheiul portului în două reprize: una dimineaţa şi alta seara. Dimineaţa a condus automobilul P. Cristea, iar seara urma să-l conducă I. Zamfirescu. Dar I. Zamfirescu, printr-un gest extraordinar de prietenie, i-a propus lui P. Cristea ca şi seara să conducă tot el automobilul lor.
În final, românii au câştigat raliul Monte Carlo 1936 cu 0,4 secunde înaintea lui Sheel.
A fost fulminant, răsunător, magnific!
Ziarele străine şi cele româneşti scriau reportaje după reportaje. Românii noştri au învins echipajele a 16 ţări europene şi echipajele SUA, ocupând primul loc din 107 concurenţi.
Acordarea premiilor s-a făcut la 31 ianuarie, chiar în ziua de naştere a pilotului-as Cristea, care împlinea 27 de ani.
Şi după acest succes remarcabil, pilotul P. Cristea a câştigat sau a ocupat locuri fruntaşe în întrecerile sportive la care a putut participa, având un palmares extraordinar.
În 1986, P. Cristea şi I. Zamfirescu au fost invitaţi la Monaco de uzinele Ford din Koln (Germania) şi de Automobile Club de Monaco, la sărbătorirea a 50 de ani de la Prima Victorie Ford în această celebră competiţie, numită Raliul Monte Carlo, începută în anul 1911, victorie realizată de cei doi români.
Cum a decurs această aniversare ne povesteşte însuşi P. Cristea, cu inegalabilul său talent de ziarist sportiv şi, mai ales, OMUL Petre Cristea, în Almanahul Auto de acum peste 20 şi ceva de ani:
„După încheierea Raliului (1986), în timpul Festivităţii de premiere, un oficiant ne-a invitat să coborâm în faţa lojei oficiale, unde Prinţul domnitor Rainier al III-lea şi urmaşul său, Prinţul Albert, au dorit să ne strângă mâna şi să ne felicite. Şi pentru că eram nişte necunoscuţi, spikerul a explicat celor aproape o mie de persoane prezente la festivitate de ce eram noi acolo.
- Aveţi ocazia să-i vedeţi pe cei doi români care, în 1936, deci acum o jumătate de secol, spre surpriza generală, au câştigat Raliul Monte Carlo cu o maşina Ford V8, luând plecarea de la Atena, pe ruta cea mai dificilă din acea vreme. Ei au fost invitaţi la această aniversare a primei victorii Ford de către Uzinele Ford-Europa şi de Automobil Clubul Monegasc, în acest moment ei fiind felicitaţi de Prinţul Rainier III şi de fiul său, Prinţul Albert.
A urmat apoi un alt moment deosebit, în care au fost aureolaţi câştigătorii Raliului Monte Carlo, ediţia 1986: finlandezul Henry Toivonen şi navigatorul său, italo-americanul Sergio Cresto. După coborârea învingătorilor de pe scenă, din nou s-a petrecut un moment de mare emoţie pentru mine şi prietenul Zamfirescu. în acel moment, Maestrul de ceremonii al Raliului reîncepe:
- După cum v-am înştiinţat azi-dimineaţă, am plăcerea să vă repet că aici, între noi, se află şi cei doi români care au cauzat cea mai mare surpriză din istoria Raliului, câştigând acum o jumătate de secol ediţia 1936, cu un Ford V8 de serie, pregătit special numai de ei doi la Bucureşti, prima victorie Ford la Monte Carlo!
Ne sculasem în picioare şi mulţumeam aplauzelor care nu se mai terminau. În curând acestea s-au transformat într-o ovaţie furtunoasă, cu strigăte şi urale de tot felul. Eram amândoi emoţionaţi cum n-am fost niciodată. Când, în 1936, şedeam la dineul de gală, la locul de onoare, nici nu ne trecea prin cap ce urmări frumoase şi îndepărtate ar putea avea succesul nostru de atunci.
În încheiere, putem spune că emoţionantele aplauze şi ovaţii cu care ne-a onorat publicul cosmopolit la dineul final al Raliului Monte Carlo 1986 rămân în memoria noastră de oameni bătrâni (de 78 şi 74 de ani) ca o comoară de mândrie pentru contribuţia pozitivă adusă numelui de Român, prin victoria noastră în cea mai populară cursă internaţională de pe Glob."
irrelevant
broken