Corneliu Coposu (nascut 20 mai 1914, Bobota, judetul Sălaj - decedat 11 noiembrie 1995, Bucureşti). Avocat, publicist şi om politic naţional-ţărănist; preşedinte al PNŢ-CD (8 ianuarie 1990-11 noiembrie 1995); preşedinte al Convenţiei Democrate Române (1991-1992). Fiul protopopului greco-catolic Valentin Coposu şi al Aureliei Anceanu. Bunicul patern, Grigore, era preot, colaborator al lui Gheorghe Pop de Băseşti. Bunicul matern, Gavril Vaida, tot preot, era văr primar cu Alexandru Vaida-Voevod. Este educat în spiritul moralei creştine şi al patriotismului autentic.
Tatăl său a militat pentru drepturile românilor din Austro-Ungaria, fiind închis ani buni pentru „înaltă trădare". A fost eliberat de trupele
române care au ocupat Budapesta, după Primul Război Mondial (1919). Absolvă Facultatea de Drept şi Ştiinţe la Univerşitatea din Cluj (1934) şi obţine doctoratul în drept (1937). Se implică în activitatea politica încă din anii studenţiei.
In 1933 organizează filiala Cluj a PNŢ, iar în 1935 este ales preşedinte al Uniunii Studenţilor Democraţi din Univerşitatea Cluj şi al Tineretului Naţional Ţărănesc. In 1937 este judecat în procesul „Skoda" fiind acuzat de posesia unor documente.
După declaraţiile sale ulterioare, acestea dovedeau că regele Carol II a solicitat în mod expres ca luliu Maniu sa fie implicat în acest proces. Condamnat la trei luni de închisoare, pentru "lezmajestate", în detenţie o cunoaşte pe Ana Pauker, care îi face o bună impresie. Secretar particular al lui luliu Maniu (1937-1940), participă la toate întâlnirile importante ale acestuia. După cedarea Ardealului de Nord (30 august 1940) se mută la Bucureşti. Colaborează la săptămânalul „Ardealul", publicaţia refugiaţilor ardeleni, şi la publicaţiile „Zorile", „Dacia", Curentul", „Cuvântul liber", „Dreptatea". Semnează ocazional cu pseudonimul „dr. Corneliu Sălăjeanul".
La 24 octombrie 1942 se căsătoreşte cu Arlette Marcovici, fiica generalul Marcovici. Preşedinte al filialei Sălaj a partidului (1944) şi secretar general adjunct (1945), susţine o puternică polemică în organul de presă al partidului, „Dreptatea", în perioada campaniei electorale din 1946 şi după aceea, când îi acuză pe comunişti de falsificarea rezultatelor. Este arestat de autorităţile comuniste la 14 iulie 1947, odată cu întreaga conducere a PNŢ, deşi nu a făcut parte din grupul fruntaşilor naţional-ţărănişti care au încercat să părăsească ţara de pe aeroportul Tămădău, în vederea informării opiniei publice internaţionale şi a oficialităţilor occidentale despre situaţia din România. Judecat abia în 1955, este condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare şi crimă contra reformelor sociale". Trece printr-o serie de închisori comuniste, suportând un regim de exterminare fizică. Dacă la intrarea în închisoare cântărea 114 kg (înălţime 1,91 m), la eliberare (1962) mai avea 51 kg, fiind atât de slăbit încât nu putea sta în poziţie verticală mai mult de 10 minute. Din cauza interdicţiei de a comunica cu alţi deţinuţi sau cu gardienii timp de 8 ani (cât a stat la închisoarea Râmnicu Sărat), aproape, că uitase să vorbească, fiindu-i foarte greu să comunice. După eliberare (9 iulie 1962) i se fixează domiciliu obligatoriu în comuna Rubla (Ialomiţa), de unde este eliberat în aprilie 1964. Soţia sa, Arlette, arestată în 1948 şi acuzată de spionaj, a fost condamnată la 25 de ani de detenţie, din care a efectuat 14, timp în care sănătatea i-a fost distrusă, incetând din viaţă în 1965.
Intre 1964 şi 1989, Corneliu Coposu lucrează ca muncitor necalificat în agricultură şi pe şantiere de construcţii. Permanent urmărit de Securitate (i s-au făcut 27 de percheziţii în această perioadă), reuşeşte totuşi sa ţină legătura cu alţi ţărănişti, iar în 1987 solicită afilierea PNŢ (în condiţii de clandestinitate) la Internaţionala Creştin Democrată. In zilele revoluţiei din decembrie 1989 formează în jurul său nucleul care va reînfiinţa PNŢ. Preşedinte al PNŢ-CD de la 8 ianuarie 1990 până la moartea sa. Preşedinte al CDR (1991-1992), se retrage din funcţie pentru a-l promova pe Emil Constantinescu. Senator de Bucureşti (1992-1995). Supranumit „Seniorul" pentru ţinuta sa, denigrat şi ironizat la început de adversarii politici, a sfârşit prin a fi considerat de mulţi un etalon moral în politică. Contribuţia sa la noul început al democraţiei româneşti a fost recunoscută şi pe plan internaţional.
La 6 octombrie 1995 a fost decorat cu Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer de către ambasadorul Franţei la Bucureşti. I-au apărut două cărţi-interviu: Dialoguri cu Vartan Arachelian (1991) şi Coposu: Confeşiuni (de Doina Alexandru) (1996), precum şi Semnele timpului: articole politice, meditaţii, atitudini (1997).
Pe scurt despre Corneliu Coposu:
Nume complet: Corneliu-Valer Coposu
Ocupatia: politician
Partid politic: Partidul National Taranesc
Functii politice: presedinte al Partidului Naţional Ţaranesc Crestin Democrat, senator
Profesia: jurist
Data nasterii: 20 mai 1914
Zodia: Taur
Locul nasterii: Bobota, jud. Salaj, Romania
Parinti: Protopop Valentin Coposu si Aurelia Coposu
Frati: 4- Cornelia, Doina, Flavia si Rodica
Data si locul decesului: 11 noiembrie 1995, Bucuresti
Nationalitate: romana
Religie: greco-catolica
Fosta sotie: Arlette Marcovici Coposu
Copii: nu a avut
Studii: Facultatea de Drept la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj
Titluri, distinctii: Ofiţer al Legiunii de Onoare- Franta 1995
De ce este faimos Corneliu Coposu?
A fost presedinte al PNTCD, senator, a suportat detentia in inchisorile comuniste in perioada 1947-1964.
De ce ne place Corneliu Coposu?
A condus opozitia impotriva Frontului Salvarii Nationale.
Corneliu Coposu Liste
irrelevant
broken