Constantin C. Giurescu s-a nascut pe data de 26 octombrie 1901 in FocÅŸani si s-a stins din viata pe 13 noiembrie 1977 la BucureÅŸti. El a fost profesor universitar, academician, diplomat ÅŸi om politic.
Despre viata sa:
Doctor in litere (1925), docent în istoria românilor (1925). Membru al Şcolii române din Franţa (1923-1925). Profesor la Facultatea de Litere (apoi de Istorie) a Universităţii din Bucureşti (1926-1948, 1963-1977). Cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie Nicolae Iorga din Bucureşti (1956-1963). Fondator al Institutului de Istorie Naţională (1941) şi al "Revistei istorice române" (1931). Membru titular al Academiei RSR (1974).
A participat la congrese, reuniuni internaţionale de speci
alitate şi misiuni ştiinţifice în străinătate (Austria, Grecia, Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie, SUA). In 1926 s-a căsătorit cu Maria Simona Mehedinţi (fiica academicianului Simion Mehedinţi), din acest mariaj rezultând trei copii: Dinu (istoric, academician), Dan (arhitect) şi Simona (Mona). S-a implicat şi în viaţa politică prin adeziunea la PNL-Gh. Brătianu (deputat în perioada 1932-1937). După instaurarea regimului autoritar carlist a fost numit rezident regal al ţinutului Dunărea de Jos (februarie 1939), ministru secretar de Stat responsabil cu organizarea FRN (28 septembrie 1939-4 martie 1940) şi ministru al Propagandei Naţionale în guvernul Gheorghe Tătărescu (4 martie-4 iulie 1940).
In timpul negocierilor pentru încheierea unui armistiţiu cu Naţiunile Unite a fost trimis ca reprezentant neoficial din partea lui Mihai Antonescu la Istanbul (1943-1944). După actul de la 23 august 1944, Giurescu s-a alăturat grupării liberal-tătăresciene (1946-1948). Prigoana lansată de comunişti la adresa celor care s-au remarcat printr-o activitate politică şi profesională notabilă şi care au deţinut demnităţi publice nu putea să-l ocolească. A fost arestat în dimineaţa zilei de 6 mai 1950, inclus în "lotul demnitarilor" şi închis la Şighet timp de 5 ani. Eliberat la 5 iulie 1955, cu domiciliu obligatoriu la Măzăreni, raionul Brăila; a revenit în sânul familiei la sfârşitul anului 1955.
Om cu o solidă cultură, reprezentant al elitei intelectuale româneşti, politician animat de sentimente naţionale, a fost un creator neobosit, laborios, având o mare contribuţie la istoriografia românească.
Intre cele mai importante lucrări ale sale se numără: Noi contribuţii la studiul marilor dregători în secolele XIV-XV (1925), Istoria românilor, 5 vol. (1935-1946; 2000, 2004), Principatele române la începutul sec. al XlX-lea (1957), Istoria pescuitului şi pisciculturii (1964), Viaţa şi opera lui Cuza Vodă (1966), Istoria României în date (1971), Istoria Bucureştilor (1967, 1978), Târguri, oraşe şi cetăţi moldovene din sec. X până fa mijlocul sec. al XVl-lea (1967), Contribuţii la studiul originilor şi dezvoltării burgheziei române până la 1848 (1972), Probleme controversate in istoriografia română (1977).
Constantin C. Giurescu Liste