Sophia Loren a fost născuta cu numele de Sophia Villani Scicolone pe data de 20 septembrie a anului 1934, într-o parte săracă din Roma, Italia. Tatăl ei, Riccardo Scicolone, a refuzat să se căsătorească cu mama ei, Romilda Villani, dar care a permis Sophiei şi surorii sale mai mici Maria să ia numele lui.
Biografie:
Când avea patru ani, mama ei s-a mutat in partea de nord cu fiicele ei intr-o suburbie săracă din Napoli, numita Pozzuoli. Acest lucru a fost cu puţin timp înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial.
Cu vârste cuprinsa între varsta de cinci şi zece ani, Sophia a suferit groaza şi greutăţile din război, deoarece Napoli a devenit unul dintre obiectivele cele mai frecvente tinte italiene ale campaniei de bombardament. Romilda
a încercat să-si sprijine familia si sa mearga mai departe cântand la pian în cafenelele locale, dar au mers de multe ori fără alimente din cauza lipsei de bani şi de situaţia de război.
Ca scolarita, Sophia a fost tachinata in legatura cu faptul ca fusese născuta ilegal, şi din cauza corpului ei extreme de slab, a primit porecle de genul "Stuzzicadente" (scobitoare) şi "Stechetto" (stick). Ea a fugit în lumea cinematografiei, petrecând o mare parte din timpul ei liber, vizionand tot felul de filme şi simtind că ea a fost destinata sa devina o actrita de film.
Pe cand a ajuns la varsta de paisprezece ani, ea se dezvoltase deja intr-o tanara femeie uimitoare. Trupul ei slab ca o "scobitoare" s-a transformat intr-un trup cu forme unduite care ar fi biletul de plecare din cartierele sărace ale Italiei. Mama ei a inscris-o în concursul de frumuseţe "Regina marii", unde a fost aleasa ca una din cele douăsprezece concurente numite "Prinţese ale Mării" ce vor merge mai departe, din mai mult de 200 de concurente.
Cum războiul se terminase, companiile americane de producţie de film au tot filmat în şi în jurul Romei. Romilda, ea însăşi o actriţă frustrata, s-a mutat înapoi în capitala Italiei cu Sophia, în speranţa ca ii va găsi ceva de lucru în filme. Era anul 1950, iar mama şi fiica au primit locuri de muncă ca rezerve în filme precum " Bluebeard's Six Wives" si "Quo Vadis" (lansat în 1951).
Sophia, de asemenea, a lucrat ca un model de imprimare pentru revistele de benzi desenate cunoscute sub numele de fumetti. Ea a jucat de multe ori roluri de personaje de etnie roma, facand fotografiindu-se în ipostaze seducătoare. În această perioadă, ea era cunoscuta cu numele de Sofia Lazzaro.
În 1951, Sophia a facut un pas important in carieraei. Ea s-a plasat pe al doilea loc în concursul de frumusete "Miss Roma”, unde s-a întâlnit cu producătorul de film Carlo Ponti, fiind unul dintre judecătorii evenimentului. Ponti era deja cunoscut pentru faptul ca descoperise o altă bombă italiana, Gina Lollobrigida. În 1952, ei I s-a dat primul ei rol important in "La Favorita”. Sophia, a devenit, de asemenea, amanta lui Ponti. El era cu 24 de ani mai mare decat ea, fiind căsătorit şi avand si doi copii.
Ponti a ajutat-o pe Sophia, care acum era botezata din nou Sophia Loren, sa primeasca primul ei rol principal în versiunea cinematografica pentru "Aida” a lui Verdi, în anul 1953. În anul 1954, frumuseţea de 20 de ani a fost chemata la casting de către actorul / regizorul Vittorio De Sica pentru filmul "The Gold of Naples". De Sica a văzut dincolo de dotarile ei fizice, şi a recunoscut potenţialul lui Loren ca avand un talent formidabil de actorie. El a sfătuit-o să nu ia nici un fel de lecţii de actorie, pentru ca talentul va veni la ea în mod natural doar prin faptul ca face acest lucru. Sophia a spus mai târziu despre De Sica, "El a fost şcoala mea, profesorul meu, mentorul meu, tot ce ce am avut nevoie. Lui ii datorez cu adevarat tot ce am reusit in aceasta profesie”.
De asemenea, în 1954, directorul Alessandro Blasetti a facut o echipă din Sophia şi De Sica cu Marcello Mastroianni în filmul "Too Bad She's Bad". Trio-ul a produs o astfel de atractie magnetica pe ecran, incat acestia s-au reunit pentru filmul "The Miller's Wife” din anul 1955.
În acest timp, Sofia a devenit un star în Europa, şi a fost gata să cucereasca si America. Ea a primit multa publicitate, înainte de sosirea propriu-zisa la Hollywood prin ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de " The Battle of the Bosoms" între ea şi rivala dotata, similara de pe ecran, Gina Lollobrigida.
Ea si-a făcut debutul pe ecranele americane în 1957 cu filmul "Boy On A Dolphin”. O scena menita sa atraga atentia în film a avut-o pe Loren mergand prin ocean îmbrăcata, udă, cu rochia lipita de corp.
În timp ce a facut in anul 1957 filmul "The Pride And The Passion" cu Frank Sinatra şi Cary Grant, ea şi Grant s-au îndragostit, şi el a cerut-o de nevasta. Ea a crescut frustrata de aşteptare, în timp ce Ponti a încercat sa faca in asa fel incat sa i se anuleze căsătoria de catre Biserica Catolică. Ca urmare a propunerii lui Grant, Ponti a trecut prin instanţele Mexican de divorţ, şi si-a pus capat căsătoriei. El şi Sophia s-au casatorit in final, dar nu fără mai multe frustrari. Vaticanul a denunţat public mutarea lui Ponti, iar el a fost acuzat de bigamie în Italia.
Cariera lui Loren in film a continuat să crească pe ambele maluri ale Atlanticului, în mare măsură afectată de problemele conjugale. Ea a refacut echipa cu Grant pentru filmul "Houseboat” din anul 1958, şi luă primul dintre premiile sale în 1958 pentru filmul "The Black Orchid” atât la Venetia cat si la Festivalul de Film de la Cannes. Au urmat mai multe roluri in limba engleza în 1960, cu comedia "The Millionairess" şi filmul western "Heller in Pink Tights", în care ea s-a reunit cu actorul alaturi de care a jucat in "The Black Orchid", Anthony Quinn.
În 1961, Loren a lansat ceea ce a devenit rolul ei definitoriu în filmul lui Vittorio De Sica: "Two Women”, a.k.a. "La Ciociara”. Ca Cesira, o victima italiană a unui viol în timpul celui de-al doilea razboi mondial, Sophia a câştigat premiul pentru "Cea mai buna actrita” de la "New York Film Critics Circle”, "The British Film Academy”, şi, din nou la Cannes. La "Academy Awards” din 1961, Loren a devenit prima persoană care a castigat un Oscar pentru un film intr-o limbă străină. (Acest lucru nu se va mai repeta până când Roberto Benigni nu va castiga premiul pentru filmul "Life Is Beautiful " in 1998).
În timp ce cariera in film a lui Loren a urcat intr-un timp record, viaţa ei personală a dat primit o lovitură când ea şi Ponti au fost forţaţi de către legea italiană sa-si anuleze căsătoria în 1962. Ea a continuat să lucreze sub conducerea lui De Sica pentru filmul "Boccaccio” '70 şi "Yesterday, Today and Tomorrow” un an mai târziu, care a reunit-o cu Mastroianni din nou. Deasemenea, ea a luat acasa si Globul de Aur pentru "Female World Film Favorite” în 1963 şi 1964 (şi l-a primit din nou în '68 şi '76).
Frumusetea senzuala a fost din nou nominalizata la Oscar pentru interpretarea sa din 1964 din filmul "Marriage Italian-Style", dar a pierdut in fata inocentei dulci a lui Julie Andrews din filmul "Mary Poppins".
În 1966, Loren şi Ponti au devenit cetăţeni francezi şi, în cele din urmă s-au căsătorit legal. În 1969, ea şi Ponti au devenit părinţii fiului lor Carlo Jr., care a devenit un pianist şi dirijor de succes. Fratele Edoardo s-a născut în 1973, şi a devenit un realizator de filme.
Sophia Loren a continuat să apară în ambele productii, italiene şi americane in timpul ramas din anii 1970, mai ales in filmul din 1976 "The Cassandra Crossing" şi, totuşi, din nou, cu Mastroianni în 1977 in filmul "A Special Day" şi in 1978 in filmul "Blood Feud”. Loren si-a lansat autobiografia, "Sophia: Living and Loving”, în 1979.
Ea a jucat atât rolul mama sale cat şi al ei în filmul de televiziune bazat pe autobiografia ei, "Sophia Loren: Her Own Story" în 1980, acelaşi an in care ea a fost prezentata cu un Oscar onorific ca fiind "una dintre comorile reale ale cinematografiei mondiale . " În 1982, ea a petrecut 18 zile într-o închisoare italiană după ce a fost condamnata pentru evaziune fiscală. Ea si-a luat ceva timp liber de la filmari pentru a petrece timp cu fiii ei în cea mai mare din anii 1980, care apare ocazional în filmul american, cum ar fi "Aurora” in anul 1984 şi "Courage” in 1986.
În 1994, Loren a revenit pe marele ecran în filmul lui Robert Altman "Ready To Wear", în care în ultima aparitie cu Mastroianni, ea a recreat faimoasa scena de striptease din filmul "Yesterday, Today and Tomorrow”. In acelasi an, ea a fost distins cu Ursul de Argint, un premiu pentru intreaga cariera la Festivalul de Film de la Berlin, şi a primit o stea pe "Hollywood Walk of Fame”.
În 1995, Loren a jucat alaturi de Jack Lemmon şi Walter Matthau în "Grumpier Old Men", şi a câştigat Premiul "Cecil B. DeMille", prezentat de "Hollywood Foreign Press Association". Mai multe premii pentru realizarile din cariera ei au urmat în a doua jumătate a anilor '90, inclusiv "NATO / ShoWest Lifetime Achievement” în 1996, Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneţia în 1998, şi premiul "David Di Donatello" în 1999.
Cartea de bucate best-seller a Sophiei Loren, "Recipes and Memories ", a fost publicată în 1998. Aparitiile recente in filme include filmul "Francesca e Nunziata" din 2001 Francesca e Nunziata, şi prima colaborare cu fiul ei Edoardo ca director, "Between Strangers", care a fost jucat in 2002 la Festivalul de Film de la Veneţia.
Sophia Loren Liste
irrelevant
broken
