Nascut la Constanta, in anul 1889, Krikor Zambaccian, avea sa devina unul dintre cei mai mari colectionari de arta din Romania. Tatal sau era originar din Cezarea Capadociei, stabilit in Kiustenge (denumirea turceasca a Constantei).
Biografie si cariera :
Primul contact cu arta l-a avut odata cu cele 11 reproduceri dupa splendidele statui antice, marcile jubilare ale Olimpiadei din anul 1896. In adolescenta cand vizita muzeele, prefera tablourile dupa subiectul lor, ii evocau un sentiment, o scena mitologica, un peisaj insorit sau melancolic. La 16 ani asculta Beethoven si Wagner, fara sa-si dea seama de maretia lui Michel-Anghelo, Velasguez, Rembrandt.
Vara, cand veneau la Constanta expozitii ambulante de pictura, achizitioneaza doua acuarele de Gore Mircescu, pentru do
uazeci de lei, si o marina de Florian pentru cincizeci de lei. Ideea de a procura cat mai multe opera de arta i-a revenit cu prilejul Expozitiei Jubilare sustinuta la Palatul Artelor in 1906, unde erau expuse tablouri de Grigorescu, lucrari ale lui Verona, compozitiile lui Vermont, alegoriile lui Kimon Lughi. Cu prilejul acestei expozitii, Zambaccian ii cere tatalui sau suma de 500 de lei, pentru un peisaj, Seceris, iar pentru a-l convinge, ii arata cronicele din gazeta.
Din 1907 a urmat cursurile Institutelor superioare de comerţ din Anvers şi apoi de la Paris, unde s-a familiarizat cu arta occidentală fiind coplesit de impresionism si, in ultima instanta de Cézanne. In anii studentiei a vizitat muzee si expozitii, a cumparat carti de arta si a cautat sa ia contact cu mediile artistice, frecventand conferintele, saloanele literare si cafenelele unde se adunau pictorii. Astfel in aceasta perioada i-a cunoscut pe pictorii Matisse, Dufy, Derain, Bonnard. Aceste contacte l-au ajutat să înţeleagă şi să aprecieze arta contemporană. Frecventând cercurile intelectuale şi artistice din Bucureştii anilor 1920-1950, a început să colecţioneze lucrări ale unor pictori deja consacraţi sau chiar ale unor tineri încă necunoscuţi.
Intors in tara, 1908, incepe sa se preocupe de modernizarea fabricii parintesti din Constanta, lasand deoparte pentru o scurta perioada achizitionarea de tablouri si carti rare. Mentine insa contactul cu tanara generatie de artisti din tara preocupandu-se de expozitiile acestora, grupati dupa incetarea primului razboi mondial in Societatea Arta Romana.
In perioada primului razboi mondial achizitioneaza tablourile colegului sau apropiat de armata, pictorul I. Theodorescu-Sion cat si pe cele ale C. Ressu. In timpul campaniei de denigrare a artei lui C. Ressu, Krikor Zambaccian isi propune sa-l sprijine atat moral cat si material, colectionarul solicitandu-i artistului portretul tatalui sau, al sotiei, al mamei si al lui insusi.
Colectionarul si-a indreptat atentia si asupra altor artisti precum Gheorghe Petrascu, Nicolae Tonitza, Stefan Luchian, Iosif Iser, Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Ion Andreescu.
Incepand cu anul 1925 cumpara lucrari ale lui Gheorghe Patrascu la sume importante precum, autoportretul artistului cu bereta rosie (50000 lei) si o natura moarta (35000 lei). Portretul artistului cu bereta rosie era descrisa de colectionar ca o "pictura magistrala ce va trambita in veacuri”, un autoportret al maturitatii. Arta lui Petrascu impune prin plenitudinea formelor sale, prin gravitatea unor armonii mai sumbre, prin acel magic ce rezulta din lumina stranie a tablourilor sale si in sfarsit prin unele particularitati substantiale, care dau picturii sale pretiozitate, bogatie si continut. Tablourile lui Petrascu erau asemuite de catre colectionar, intr-o discutie cu regina Maria, cu cele ale pictorilor spanioli José de Ribera (1591-1652) si Francisco Zurbarán (1598-1664).
Doi ani mai tarziu, in anul 1927, Krikor Zambaccian plateste pentru Iarna la Barbizon a lui Ion Andreescu suma de 150000 lei, echivalentul unui apartament pe vremea aceea, ca mai tarziu sa achizitioneze de la acelasi artist Padurea desfrunzita.
Colectia de tablouri a lui Zambaccian a fost completata cu lucrari ale lui Nicolae Grigorescu si anume, Intrarea in padure de la Fontainebleau (1930) pentru care a platit suma de 100000 lei, si un portret de femeie balana (1940). La acestea se mai adauga doua lucrari ale artistului, Peisaj la Posada si Pe malul Siretului, achizitionate mai tarziu.
Printre cele mai importante tablouri, purtand semnatura pictorului Stefan Luchian, procurate de catre Zambaccian se numara: Trandafiri albi (1932), Flori pe scari , Tufanele in ulcica, Autoportret , Lautul, Cap de copil, Laura Cocea, Peisaj de la Moinesti.
Dupa ce Petrascu nu a mai putut picta atentia colectionarului s-a indreptat catre un artist de acelasi nivel, Theodor Pallady de arta caruia se atasase imediat dupa primul razboi mondial. Zambaccian achizitiona cate o lucrare reprezentativa dupa fiecare expozitie personala a acestuia. Astfel pot fi enumerate lucrari ca Pont Neuf (1923), Noutatile zilei (1925), prin care ,,artistul isi exprima propria sa filosofie asupra lumii” . Colectionarul vede in Pallady un ,,artist care nu copiaza natura, nici nu o descrie si nici nu o evoca, ci o exprima in felul sau mai bine zis o sugereaza prin sita sensibilitatii si a imaginatiei sale” . Camille Pissaro a realizat un tablou cu acelasi titlu, Pont Neuf , in anul 1902, si astfel putem observa diferenta de stil dar o asemanare in ceea ce priveste calitatea lucrarilor situandu-i pe cei doi la acelasi nivel.
O prietenie stransa se leaga intre Zambaccian si Nicolae Tonitza, dupa ce ii cumpara in 1925 un Nud din expozitia personala. Printre tablourile cumparate de colectionar retinem: Portretul lui Gala Galaction, Katiusa Lipoveanca , Nina in interior verde, Nud pe fond decorativ, Copil in rosu citind, Nud de adolescenta sezand.
Până în ultimii ani de viaţă Zambaccian s-a dedicat îmbogăţirii colecţiei, punând în joc nu doar o intuiţie fără greş şi un entuziasm adesea molipsitor, ci şi un talent negustoresc inegalabil. În permanentă competiţie cu un alt colecţionar bucureştean celebru în vreme, dr. Dona, armeanul nu ezita să îşi pună la bătaie averea şi timpul personal. Unul dintre cele mai faimoase “dueluri” între cei doi colecţionari a fost pentru achiziţionarea Autoportretului lui Theodor Pallady. În timp, a devenit un soi de Mecena bucureştean, transformându-şi propria casă în spaţiu de expoziţie.
In ceea ce priveste relatiile colectionarului cu artistii, se evidentiaza prieteniile pe care le leaga cu I. Theodorescu-Sion, C. Ressu, Oscar Han, Gheorghe Petrascu, Theodor Pallady si Nicolae Tonitza.
Relatia dintre Zambaccian si I. Theodorescu-Sion se va rupe in anul 1935 cu prilejul expozitiei personale de la Fundatia Dalles, unde se pare colectionarul ar fi dat mai multa atentie tanarului artist Alexandru Ciucurencu. Dupa aceasta data cei doi vor rupe orice legatura Zambaccian pastrand doar trei lucrari ale lui Theodorescu-Sion: Taran, Vioara lui Zambacu si Portretul sotiei artistului.
Un alt conflict l-a avut si cu pictorul Nicolae Tonitza, marul discordiei dintre artist si colectionar fiind articolele scrise de cel din urma referitor la Expozitia celor patru din 1933-1934, dar mai ales expozitia Grupului Tonitza-Han-Sirato. Artistului a raspuns printr-un articol in care deprecia valoarea tablourilor din colectia Zambaccian, in special a Nudului in atelier a lui H. Matisse. Racirea relatiei dintre cei doi nu a avut insa acelasi deznodamant ca in cazul lui I Theodorescu-Sion Zambaccian pastrand toate tablourile acestuia.
Krikor Zambaccian se remarca prin entuziasmul sau de a imprumuta lucrari din colectie la toate expozitiile de arta romaneasca, organizate de oficialitati in tara si in strainatate. Astfel la Expozitia de arta romaneasca de la Paris din 1925, colectia Zambaccian participa cu o lucrare, urmand ca la urmatoarele expozitii de arta romaneasca de la Haga, Amsterdam si Bruxelles (1930) sa revina de fiecare data, progresiv. In anul 1940 participa cu intreaga colectie la expozitia de arta romaneasca moderna din cadrul "Lunii Bucurestilor”.
Datorita modernizarii fabricii, incepe achizitionarea de lucrari ale unor artisti francezi indragiti si anume: Delacroix, Courbet, Corot, Pissarro, Renoir, Sisley, Bonnard, Marquet, Matisse, Derain, Utrillo. Acest fapt ii permite prezentarea intr-o expozitie la sala Dalles in decembrie 1935, sub egida Asociatiei amicilor gandirii si artei franceze, a lucrarilor de arta straina.
Anul 1942 a insemnat pentru Zambaccian instalarea colectiei sale intr-o locuinta proprie, cea in care functioneaza actualmente muzeul urmand ca in anul 1947 acesta sa doneze imobilul in care locuia si intreaga colectie artistica, proprietatea sa personala, conform Actului de Donatie.
Zambaccian a tinut sa aseze operele sale in timp adica sa posede in aceeasi colectie, elementele de comparatie in raport cu istoria picturii romanesti si pictura in general, reusind sa incadreze pictura romaneasca, explicate si ierarhizata in cadrul picturii universale.
Citate :
- "Decat sa merg sa joc la Casino, la Monaco sau la Nisa prefer sa stau la un hotel de mana doua, dar sa cumpar un tablou sau doua, care toata viata imi va ramane in viata" sursa imaginii : romaniaexplorer.com
Articole despre Krikor Zambaccian
Nu exista site-uri adaugate inca pentru krikor_zambaccian. Daca esti un webmaster de site sau blog si ai o pagina interesanta pe care vrei sa o recomanzi, te invitam sa o adaugi aici pentru a fi inclusa.
Adauga intai link-ul catre famouswhy pe site-ul tau si apoi trimite spre aprobare.
Link-ul o sa fie verificat si validat de editorii site-ului in urmatoarele 48 de ore.
Nascut la Constanta, in anul 1889, Krikor Zambaccian, avea sa devina unul dintre cei mai mari colectionari de arta din Romania. Tatal sau era originar din Cezarea Capadociei, stabilit in Kiustenge (denumirea turceasca a Constantei). 
