un campion de excepţie
S-a născut la 2 iunie 1904, în satul Freidorf de lângă Timişoara (astăzi un cartier al Timişoarei), în casa cu numărul 84. Tatăl, Peter Weissmiiller, era zilier la o ţiglărie, mama, Elisabeth Weissmiiller, născută Kersch, lucra la Fabrica de tutun din Timişoara, ambii fiind şvabi bănăţeni. Johnny a primit numele de botez Johann, deşi în acte a fost trecut Janos, botezul având loc în biserica romano-catolică Sanctus Rochus.
Aceasta se întâmpla deoarece pe vremea aceea toate actele de stare civilă trebuiau scrise exclusiv în limba maghiară (ca fapt divers, la căsătoria părinţilor săi, ofiţerul stării civile din Freidorf observa că „declaraţi
ile oficiale pentru căsătorie au fost făcute în limba germană, deoarece cei doi nu înţeleg maghiara").
La scurt timp după naşterea sa, părinţii se hotărăsc să emigreze în SUA, unde ajung la 26 ianuarie 1905 (înregistraţi la serviciul de emigraţie din Ellis Island-New York). în SUA tatăl îşi întreţinea familia cu greu, lucrând ca miner în localitatea Windber, comitatul Somerset, statul Penn-sylvania. Mai târziu, familia s-a mutat la Chicago.
Johnny şi-a vizitat ţara natală o singură dată, împreună cu mama, Elisabeth, şi cu fratele mai mic, Peter, în 1907, când şi-au revăzut mama, respectiv, bunica, la Freidorf.
Fiind un copil bolnăvicios, i se recomandă de doctori practicarea înnotului, pentru fortificare. Astfel, Johnny îşi găseşte pasiunea pentru sport, respectiv, înot. La numai 17 ani devine campion al SUA la 50 m (yarzi) stilul liber şi chiar în acelaşi an doboară recordul mondial la 150 m liber cu 1:27,4 minute. în anul 1922 este primul înnotător din lume care înoată 100 m sub 1 minut (58,6 secunde).
Are o carieră fantastică, cu 52 de titluri de campion al Americii, 100 de recorduri naţionale americane, deţine toate recordurile mondiale la înot între 50 m până la 500 m, 5 titluri olimpice şi o medalie de bronz (la Olimpiada din 1924, Paris: aur la 100 m liber, 400 m liber şi 800 m liber, bronz cu echipa de polo a SUA) şi la Olimpiada din 1928, Amsterdam (aur la 100 m liber şi 800 m liber).
Un record al lui din 1927 la 100 m liber, de 51 secunde, nu a fost doborât decât 17 ani mai târziu, în 1944.
Se pare că Johnny, pentru a putea participa ca sportiv din partea Statelor Unite la Olimpiade, s-a folosit de certificatul de naştere al fratelui său mai mic, Peter, născut în America (oraşul Windber, la 3 septembrie 1905) şi nu a mai revenit niciodată asupra locului naşterii, probabil de frică să nu i se retragă medaliile olimpice (obţinându-şi cetăţenia americană pe baza unui fals). Ca fapt divers, acest frate mai mic al lui Johnny, Peter Weissmiiller, a devenit un respectat cascador la Hollywood. A murit destul de tânăr, la 4 septembrie 1969, la Santa Monica, California.
Dar Johnny Weissmiiller a fost un erou nu numai în viaţa sportivă, ci şi în cea privată. La 28 iulie 1927, aflându-se pe malul lacului Michi-gan, observă cum, datorită furtunii din acea zi, vaporul de pasageri „Favorite" se răstoarnă. Din 71 de pasageri, 27 mor în acel accident. Johnny reuşeşte, înotând de mai multe ori până la vasul scufundat şi înapoi, să aducă la mal 20 de persoane, din care din păcate numai 11 au supravieţuit.
După terminarea carierei sportive, printr-un noroc, a fost descoperit de un scenarist din Hollywood, Cyril Hume, care l-a văzut înotând în piscina hotelului unde locuiau amândoi. Hume ştia ca studiourile MGM urmau să ecranizeze cartea Tarzan, omul junglei de Edgar Rice Burroughs şi că directorul Studiourilor Metro-Goldwyn-Mayer, William S. Van Dyke, caută un tânăr cu fizic impozant, atletic şi care să fie şi obişnuit cu actoria (în 1929 Johnny avusese deja un rolişor, Adonis, în filmul Glorifying the American Girl), mai ales într-un rol ce îi rezerva ca îmbrăcăminte numai un şorţ în jurul şalelor. La recomandarea lui Hume devine astfel cel mai renumit interpret al lui Tarzan, cu ţipătul lui de luptă inconfundabil. Între 1932 şi 1948, Johnny Weissmiiller a interpretat acest rol în 12 filme, alături de actriţa Maureen O'Hara (Jane). A început cu Tarzan the Ape Man (1932) şi a terminat cu Tarzan and the Mermaids (1948).
Între 1948 şi 1956 a mai jucat în 13 filme Jungle Jim şi 3 filme Johhny. A mai jucat în 23 de episoade pentru televiziune, tot în seria Jungle Jim. După 1956 n-a mai jucat decât în două filme: The Phynx (1970) şi Won Ton Ton, the Dog Who Saved Hollywood (1976).
Cu toate succesele sale în domeniul sportului şi al actoriei, în viaţa particulară Johnny n-a avut acelaşi succes. Afost căsătorit de 5 ori (Bobbe Arnst, Lupe Velez, Beryl Scott, Allene Gates, Elisabeth Bauman). Numai cu Beryl Scott a avut copii: Johnny Junior (1940-2006), Wendy Ann (născută în 1942) şi Heidi Elisabeth (1943-l962). Ca şi cum asta n-ar fi de ajuns, banii săi, câştigaţi cu trudă, au fost investiţi de către managerul său în investiţii păguboase şi au fost pierduţi.
Rămas sărac şi nemaifiind solicitat la Hollywood, după 1956 a încercat să-şi pună pe picioare propria afacere, însă fără succes. În 1973 ajunge chiar să lucreze ca „greeter", adică portar, împreună cu alte celebrităţi căzute în sărăcie, la MGM Grand Hotel, Las Vegas.
Sfârşitul vieţii l-a petrecut alături de ultima soţie, Elisabeth Bauman (1922-2004), de origine germană, la Acapulco, în Mexic, acesta fiind şi locul unde s-a turnat ultimul film din seria Tarzan. Aici moare Johnny, la 20 ianuarie 1984, în vârstă de 79 de ani, în sărăcie. Pe piatra de mormânt sunt scrise numai trei cuvinte: Johnny Weissmuller, Tarzan.
În final să mai adăugăm că Johnny Weissmuller are steaua lui pe Walk of Fame din Hollywood, la numărul 6541.
irrelevant
broken