„încă o stea română pe cerul artelor" (V. Alecsandri)
Această mare artistă a văzut lumina zilei la Brăila la 10 iunie 1860, numele primit la naştere fiind Hariclea Hartulari, într-o familie cu ascendenţă elenă. Mama, Maria Aslan, era o nepoată a domniţei Mavrocordat, iar tatăl, Ion Haricli, era un mare proprietar în Teleorman.
În copilărie a suferit de febră tifoidă, boală care a costat-o pierderea părului. Acesta s-a refăcut şi mai frumos decât a fost iniţial, dar puţin a lipsit să nu moară.
Părinţii i-au asigurat o educaţie aleasă într-un pension din Viena, unde Hariclea şi-a dovedit preocuparea deosebită pentru muzică.
ÃŽn 1881 Hariclea se căsătoreÃ…Å
¸te cu locotenentul artilerist lorgu Hartulari, contrar părerii mamei. ÃŽn 1883 soÅ£ul ei a fost ridicat în gradul de căpitan ÅŸi s-a transferat la IaÅŸi. Hariclea îl urmează acolo ÅŸi doreÅŸte să-ÅŸi perfecÅ£ioneze pregătirea muzicală la Conservatorul din capitala Moldovei, pregătire începută la Brăila, continuată apoi la Viena ÅŸi la BucureÅŸti, în casa părinÅ£ilor de pe strada Romană.
În Iaşi a cântat împreună cu Margareta Iamandi (Maria Nouvima) duete frumoase şi emoţionante. Cunoscuta pianistă şi profesoară Zoe Miclescu, eleva lui Franz Liszt, a acceptat-o ca parteneră în concertele sale din Iaşi, concerte apreciate de gazetele epocii (1884).
In 1886 a plecat la Paris ca să-şi desăvârşească educaţia muzicală la Şcoala de Canto a celebrilor maeştri de pe scenele teatrelor lirice vest-europene, după recomandarea făcută cu ocazia unor lecţii date Haricleei de compozitorul si Directorul Orchestrei Teatrului Naţional din Bucureşti, George Stephanescu (1843-l925), creatorul reprezentaţiilor de operă în limba română.
În ciuda ajutorului primit din partea părinţilor, la Paris a dus o viaţă grea, avându-l în grijă şi pe fiul ei Ion, născut acolo. Iată ce le scria părinţilor săi într-o scrisoare: „Am făcut progrese şi sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit. Dar trăim din speranţe, o mâncare afurisită ce distruge stomacul".
O dată care i-a rămas pentru totdeauna în suflet a fost 14 decembrie 1888 când a debutat pe scena Operei Mari din Paris, în rolul Margaretei din Faust. Însuşi compozitorul Charles Gounod (1818-l893) i-a găsit artistei noastre pseudonimul de scenă: Darclee.
A cântat apoi la Scala din Milano, la renumitele teatre din Roma, Madrid, Rio de Janeiro, Montevideo, Buenos Aires, New York, Lisabona, Berlin, Florenţa, Petersburg, Moscova, Constantinopol, Odessa, interpretând roluri în limbile pe care le şi vorbea: franceză, italiană, germană, spaniolă, greacă, engleză, rusă, electrizând publicul.
A avut posibilitatea să colaboreze cu renumiţii compozitori: Giuseppe Verdi (1813-l901), Jules Massenet (1842-l912), Giacomo Puccini (1858-l924), pentru care artista noastră a devenit Floria din Tosca, apoi cu Pietro Mascagni (1863-l945) care i-a închinat opera Iris şi Alfredo Castalani, care i-a dedicat La Wally.
Regele Portugaliei s-a îndrăgostit de ea, dar Hariclea nu dădea atenţie unor astfel de situaţii dedicându-se numai Muzicii.
Darclee a fost o fire foarte religioasă. Pe măsuţa din cabina sa păstra icoana Maicii Domnului şi, înaintea începerii oricărui rol din cele 60 interpretate, închina acesteia o lumânare aprinsă, care s-o lumineze şi pe ea pe scenă.
În toate împrejurările, nu-şi uita ţara de obârşie, România, la cara patria della grande artista, şi primea buchete de flori în cele trei culori sacre pentru românii adevăraţi: roşu, galben şi albastru.
Dorea din suflet să se întoarcă acasă în ţara ei, pe care o vizita des, dând concerte extraordinare la Iaşi şi la Bucureşti, fiind primită cu strigarea: Trăiască privighetoarea din Carpaţi!
Regele Carol I a decorat-o cu Ordinul Bene Merente, clasa I, iar poeţii îi dedicau ode.
Vizita capitala moldavă cu multă, multă dragoste, mergea pe strada Lăpuşneanu, pe strada Banu, unde era Conservatorul care i-a deschis celebra carieră muzicală, revedea Palatul Roznoveanu şi Teatrul unde înregistrase cele dintâi succese, sub supravegherea maeştrilor muzicieni moldavi. Numai ştirea că Darclee a sosit la Iaşi îi mobiliza pe ieşeni; revederea şi reauzirea ei era o mare sărbătoare, când ieşenii veneau la concertele Divei îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ca de Sfintele Paşti.
Alte daţi Darclee mergea la casa ei din Cotnari, unde exista pianina tinereţii sale, a cărei simplă vedere o emoţiona puternic.
În anii Primului Război Mondial, după 30 de ani de muncă asiduă, s-a retras de la Teatrul de Operă „Pergola" din Florenţa, puţin înainte de slăbirea vocii sale minunate. Ulterior, la Milano, s-a ocupat de creşterea şi educarea unicului ei fiu, Ion, care a devenit un compozitor cu mult talent, Ion Hartulari Darclee.
Arevenit în ţară, „pour toujours", în septembrie 1936, în Bucureşti, cu dorinţa arzătoare în suflet de a activa la o Şcoală de Canto, în calitate de profesoară, după credo-ul maestrului George Enescu (188l-l955): „Să te odihneşti de muncă, prin altă muncă!"
A aşteptat, până la trecerea în eternitate, împlinirea dorinţei sale la hotelul Bratu de pe strada Polizu.
La cei 76 de ani ai săi nu avea pensie şi pentru a-şi duce viaţa zilnică a trebuit să se despartă de toate lucrurile şi amintirile frumoase din tinereţe. Intervenţiile pentru obţinerea unei rente, făcute de maestrul George Enescu şi scriitorii Cezar Petrescu şi Victor Eftimiu nu au avut niciun rezultat.
Cu sufletul zdrobit şi suferind, la finele anului 1938, s-a internat la spitalul Filantropia, trecând la viaţa veşnică în 12 ianuarie 1939.
Cele trebuincioase înmormântării şi înhumarea însăşi au fost plătite de Ambasada Italiei la Bucureşti, întrucât Hariclea Darclee a fost considerată de Italia o artistă naţională. Aşa s-a împlinit dorinţa Haricleei, exprimată într-o scrisoare adresată iubitei sale mame, în care scria: „Tot ceea ce fac este ca să câştig dreptul de a mă întoarce definitiv acasă."
Care a fost poziţia guvernanţilor României din acea vreme?
Cine a cinstit memoria Divei Hariclea Darclee cum se cuvine este doamna Mariana Nicolesco, distinsa soprană, Doctor în Artă din România, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Cluj, Profesor Honoris Causa al multor universităţi din România, cetăţean de onoare a numeroase oraşe din ţară, membră de Onoare a Academiei Române.
Domnia sa, între două Concursuri Internaţionale de Canto Hariclea Darclee (CIC HD), concurs înfiinţat la Brăila în 1995, a depus şi depune toate eforturile pentru pregătirea şi promovarea tinerilor artişti talentaţi, în vederea participării lor la acest concurs care onorează memoria primei interprete a operei Tosca de Puccini.
Hariclea Darclee Liste
irrelevant
broken