unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii
Acest mare artist şi unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, vede lumina zilei la 6 aprilie 1941 în localitatea Găieşti. A „reinventat" naiul, lărgindu-i paleta de sunet prin transformări succesive, ajungând de la formula clasică cu 20 de tuburi la 22, 25, 28 şi 30 de tuburi. A dus faima României peste mări şi ţări. De mic i-a plăcut muzica lăutărească, tatăl dându-l în anul 1955 la Şcoala de muzică nr. 1 din Bucureşti, actualul Liceu de Muzică Dinu Lipatti.
Aici a studiat naiul la clasa celebrului naist Fănică Luca, considerat de maestrul George Enescu cel mai bun suflător din lume. În 1961 se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian
Porumbescu din Bucureşti, pe care îl absolvă în 1966 cu specializarea
Pedagogie, dar studiază mai departe şi obţine şi a doua specializare în Dirijorat pentru cor şi orchestră.
Cu orchestra de muzică populară a Radiodifuziunii înregistrează în 1959 compoziţii folclorice proprii, devenind cunoscut în ţară şi obţinând Premiul I la Concursul de muzică populară din acel an. Pe plan internaţional devine celebru cu ajutorul muzicologului elveţian Marcel Cellier, care avea propria emisiune muzicală: „De la Marea Neagră la Baltică" şi pentru care străbătea Europa în lung şi în lat, în căutare de piese populare.
Acesta rămâne impresionat de virtuozitatea lui Zamfir şi face câteva înregistrări cu el pe care le difuzează în emisiunea lui. îl invită pe Zamfir în Elveţia şi concertează împreună cu el (Cellier la orgă, Zamfir la nai) la biserica din localitatea Cully. Succesul enorm îl face pe Cellier să organizeze alte concerte cu Zamfir în Elveţia. Urmează Franţa, Germania şi Australia, doinele româneşti interpretate de Zamfir făcând furori printre iubitorii de muzică.
După 1970 îşi creează taraful său de acopaniament şi cucereşte cu muzica lui întreaga lume. în anul 1976 ocupă cu melodia The Lonely Shepherd {Păstorul singuratic) locul 4 în topul celor mai populare melodii din Anglia. în Franţa, în acelaşi an, face furori cu melodia Ete d 'amour.
Cântă şi colaborează şi cu celebrul compozitor şi dirijor german James Last şi cu orchestra lui. Concertează pe tot mapamondul, având acelaşi succes pe toate continentele. A fost şi este un mare suflet românesc, nerefuzând niciodată să se întâlnească şi să vorbească cu românii răspândiţi de vitregiile sorţii pe întinsul Planetei.
În anul 1982 se exilează la „recomandarea" fostului Ministru de Externe Ştefan Andrei, care i-a spus că Nicolae Ceauşescu i-a pus gând rău. Acest exil l-a suportat cu greu, după cum el însuşi spune într-un interviu: „Exilul a fost un fapt absolut teribil pentru mine. Am suferit enorm datorită regimului comunist care a distrus toate valorile umane. Dacă nu plecam în exil eram arestat, condamnat şi poate pierdut fizic."
A fost printre primii mari artişti români care s-au întors acasă imediat după Revoluţia din 1989 şi chiar a vorbit de câteva ori de la balconul Universităţii manifestanţilor anticomunişti din Piaţă.
După 1990, inexplicabil, cariera lui Zamfir nu mai este aşa fabuloasă ca până atunci, pe deasupra este afectat financiar, fiscul francez confiscându-i proprietăţile din Franţa. În anul 2001 creează la Universitatea de Muzică din Bucureşti prima catedră de nai din lume. Intrând în conflict cu conducerea Universităţii, pe care o acuză de favoritism şi trafic de influenţă, pierde catedra în anul 2005. În august 2008 are şi un ciudat accident de maşină, chiar în faţa casei sale.
Maestrul Zamfir a compus în cariera sa peste 300 de piese muzicale originale, de un repertoriu divers, de la muzică folclorică sau corală şi până la piese de muzică simfonică, are peste 120 de milioane de discuri vândute şi a cucerit 120 de discuri de aur şi platină.
A compus şi muzică de film; printre cele mai celebre enumerăm:
Le Grand Blond avec une chaussure noire (Marele Blond), 1972; Le retour du Grand Blond (ÃŽntoarcerea marelui blond), 1975; Once upon a time in America, 1984; The Karate Kid, 1984; Kill Bill, 2003.
Gheorghe Zamfir Liste
irrelevant
broken