Conducatorul Revolutiei de la 1821 din Tara Romaneasca s-a nascut, In satul Vladimiri din Gorj -Oltenia, In familia lui Constantin Ursu. Parintii sai faceau parte din categoria mosnenilor (tarani liberi).
A Invatat, In copilarie, In satul natal, cu preotul Parvu Cihoiu, apoi la Craiova cu Dionisie Lupu. In adolescenta a intrat In slujba boierului oltean Ioan Glogoveanu, completandu-si studiile In casa acestuia. A fost promovat administrator al mosiilor lui Glogoveanu, Baia de Arama si Glogova.
Tot sub Indrumarea acestuia a Inceput sa practice negustoria cu vite, ceea ce i-a permis sa ajunga la o situatie materiala satisfacatoare. Au urmat intrarea In slujba domniei si preluarea unor functii In administratia Tarii Romanesti: mare comis, vataf de plai la Closani, sluger. Intre timp si
-a continuat activitatea negustoreasca, In comertul cu vite, cereale, seu, peste sarat, a cumparat pamant, a deschis o carciuma, a luat pamant In arenda.
A participat la razboiul ruso-turc din 1806-l812 In fruntea cetelor de panduri olteni. Acestia erau tarani liberi, cu pregatire militara care pe timp de pace asigurau ordinea In zonele lor de bastina. Alaturi de panduri, V. a luptat In armata rusa, la Negotin, Rahova si Fetislam (Cla-dova). A devenit locotenent al armatei ruse si a fost decorat cu ordinul Sf. Vladimir cu spade.
In 1814, a Intreprins o calatorie la Viena, din Insarcinarea boierului Glogoveanu. Aici a luat cunostinta de dezbaterile pricinuite de Congresul de la Viena, In cadrul caruia marile puteri luau In discutie reorganizarea Europei la sfarsitul perioadei napoleoniene. Intr-o scrisoare trimisa din Viena, V. se arata preocupat de eventualele hotarari pe care Congresul le-ar fi putut lua cu privire la Tarile Romane: “Se asteapta, la octombrie, din toate partile ministri pentru Congres si vine si Imparatul Rosiei. Se suna ca atunci va fi ceva si pentru locurile acelea; ci mult a fost, putin a ramas.â€
Aflate Intre Rusia si Imperiul Otoman (puterea suzerana), In plin regim politic fanariot, Principatele Romane asteptau momentul prielnic Inlaturarii acestui regim opresiv si corupt, vazut ca o prelungire a dominatiei otomane. Sperantele revenirii la domniile pamantene si limitarii amestecului otoman In Tara Romaneasca si Moldova au fost legate, catre 1820, de Eteria, organizatie secreta greceasca, constituita pe teritoriul Rusiei, la Odessa, In 1814. Aceasta, condusa de Alexandru Ipsilanti si sprijinita tacit de tarul Rusiei, Alexandru I, urmarea rascularea popoarelor crestine din Turcia europeana pentru Inlaturarea jugului otoman.
In Principate au fost create eforii (filiale) ale Eteriei, din care faceau parte multi boieri romani. Exista documente care confirma si apartenenta lui V. la Eterie. Conform planului Eteriei, urma sa declanseze, Impreuna cu pandurii sai, o ampla miscare de revolta In Oltenia, care sa permita armatei eteriste traversarea Moldovei si Tarii Romanesti catre Dunare. Dincolo de planul initial, V. a transformat miscarea din Oltenia Intr-o revolta cu caracter social si national, Indreptata Impotriva regimului fanariot si abuzurilor boieresti.
In ianuarie 1821, dupa moartea ultimului domnitor fanariot, Alexandru Sutu, la cererea “Comitetului de obladuire†format din mari boieri, membri ai Eteriei, ce urmau sa asigure conducerea provizorie a Tarii Romanesti, a plecat In Oltenia pentru a declansa revolta planuita.
Centrul initial al miscarii a fost fixat In zona manastirii Tismana, pe care V. a fortificat-o. La Pades, In vecinatatea Tismanei, s-a constituit armata lui (.Adunarea noroduluiâ€) si a fost facuta publica Proclamatia care preciza obiectivele revoltei. Miscarea s-a extins cu repeziciune In Oltenia si Muntenia. In februarie, Impreuna cu armata sa s-a Indreptat spre Bucuresti, unde urma sa soseasca si armata Eteriei, In frunte cu Alexandru Ipsilanti. Dupa un popas de aproape o luna la Tantareni, V. a ajuns la Bucuresti. Sosirea sa a fost vestita prin proclamatia adresata de la Bolintin locuitorilor Capitalei. Intre timp, miscarea sa, care cuprindea un mare numar de tarani, luase un caracter net antiboieresc si parea sa iasa de sub control, depasind planurile initiale.
O parte dintre boieri au preferat calea exilului. Tarul Alexandru I a dezaprobat actiunile Eteriei, datorita exceselor armatei eteriste si dezvaluirii imprudente de catre Alexandru Ipsilanti a implicarii Rusiei In constituirea miscarii eteriste anti-otomane.
V. a condus, practic, Tara Romaneasca Intre 21 martie si 15 mai 1821. In conditii complexe, a intervenit ruptura dintre el si conducatorul Eteriei, Alexandru Ipsilanti, instalat, la randul sau, la Bucuresti. Pentru evitarea interventiei externe otomane, V. a ajuns la un acord cu boierii si In cele din urma a acceptat sa paraseasca Bucures-tiul si sa se retraga cu armata sa In Oltenia. Alexandru Ipsilanti si-a instalat trupele la Targoviste si a luat sub administratia sa zona Dambovita - Prahova - Muscel.
La 21 mai 1821, pe drumul spre Pitesti, V. a fost capturat de oamenii lui Alexandru Ipsilanti, Iordache, Hagi Prodan si Dimitrie Macedonski, acuzat de Intelegere cu Imperiul Otoman si ucis In tabara eterista de la Targoviste. O marturie atribuita unui martor ocular sustine ca, In ultimele ore ale vietii sale, V. ar fi spus: “Vreti sa ma omorati? Eu nu ma tem de moarte. Eu am Infruntat moartea In mai multe randuri. Mai Inainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei mele, m-am Imbracat cu camasa mortii. Turcii sunt In tara, dar nu sunteti In stare si nu veti fi niciodata a va bate cu dansii cu isprava.â€
Personalitate controversata a istoriei nationale, V. apartine galeriei eroilor nationali din prima jumatate a secolului al XIX-lea, fiind contemporan cu mari conducatori de miscari politice nationale: Rafael Riego (Spania), Kara-gheorghe (Serbia), Simon Bolivar (America Latina).
Tudor Vladimirescu Liste
irrelevant
broken