Ion Gheorghe Maurer s-a nascut pe 23 septembrie 1902 in BucureÅŸti si a decedat 8 februarie 2000 la BucureÅŸti. El a fost jurist, avocat ÅŸi om politic; ÅŸef al statului ca preÅŸedinte al Prezidiului MAN, 11 ianuarie 1958-21 martie 1961; preÅŸedinte al Consiliului de MiniÅŸtri intre 27 februarie 1961-28 martie 1974.
Despre viata sa:
Fiul unor cetăţeni români de origine germană (tatăl) şi franceză (mama). Absolvă Liceul Militar din Craiova şi Facultatea de Drept din Bucureşti; doctor docent în ştiinţe juridice. Este judecător în mai multe oraşe din Transilvania (1925-1927), apoi avocat al baroului Bucureşti (1928-1944).
Intelectual apreciat în perioada interbelică, fruntaÅŸ al Partidului Radical Å¢Ã
„Æ’rănesc (fondat în 1932 de Grigore lunian), care reprezenta păturile mai sărace ale ţărănimii ÅŸi care ÅŸi-a îndreptat atacurile la început spre luliu Maniu, iar mai apoi către MiÅŸcarea Legionară. In 1937 devine membru al PCdR, apărând în procese militanÅ£ii acestui partid care activau în ilegalitate. Arestat ÅŸi deÅ£inut în lagărul de la Târgu-Jiu (1941-1943), stabileÅŸte în detenÅ£ie relaÅ£ii apropiate cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe care-l ajută să evadeze la 8/9 august 1944. Ulterior îi va fi cel mai apropiat colaborator, secondându-l în perioada noiembrie 1944-1948 la toate ministerele, ca secretar general al Ministerului ComunicaÅ£iilor (4 noiembrie 1944-5 martie 1945), subsecretar de Stat la Ministerul ComunicaÅ£iilor ÅŸi Lucrărilor Publice (6 martie 1945-29 noiembrie 1946), subsecretar de Stat la Ministerul Economiei NaÅ£ionale (1 decembrie 1946-29 decembrie 1947), subsecretar de Stat la Ministerul Industriei ÅŸi ComerÅ£ului (30 decembrie 1947-14 aprilie 1948).
Face parte din delegaţia română care participă la negocierile privind Tratatul de la Paris (1946-1947). Membru (1945-1951) şi membru supleant al CC al PCR (1952-1955); membru al Biroului Politic (din iunie 1965, Comitetul Executiv) al CC al PCR (1966-1975); deputat în MAN (1946-1975). Dacă, în calitate de şef al statului (1958-1961, ca preşedinte al Prezidiului MAN), implicarea sa în politică nu s-a făcut simţită, funcţia fiind mai mult simbolică, ca şef al guvernului (27 februarie 1961-28 martie 1974) a contribuit la iniţierea politicii de deschidere parţială către Occident şi de distanţare de Moscova. S-a numărat printre cei care au contribuit la retragerea trupelor sovietice în 1958 (a avut discuţii importante cu Hruşciov, în timpul unor partide de vânătoare), respingerea planului Valev în 1960 (plan care urmărea o specializare a statelor în cadrul CAER, României revenindu-i rolul de producător agricol, ceea ce contravenea planului naţional de industrializare), elaborarea Declaraţiei din aprilie 1964 (care proclama principiile egalităţii între partidele comuniste şi neamestecului în treburile interne), medierea controverselor ideologice sovieto-chineze şi a conflictelor din Orientul Mijlociu.
Prin vizitele sale în SUA, Franţa, Marea Britanie, atât în perioada Dej, cât şi sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu, a contribuit la dezgheţarea relaţiilor cu aceste state şi la stabilirea unor relaţii economice şi culturale benefice pentru ţară.
România,a devenit o voce singulară în cadrul blocului comunist, stabilind relaţii privilegiate cu Occidentul, având o diplomaţie activă şi inspirată. Pe de altă parte, toate aceste măsuri nu au dus la reforme reale în domeniul economic şi nici la democratizarea vieţii politice şi sociale. S-a făcut părtaş la samavolniciile regimului din anii 1945-1958 şi a avut un rol important în lichidarea lui L. Pătrăşcanu.
In 1974, ca urmare a unor divergenţe cu N. Ceauşescu cu privire la dezvoltarea economică (Maurer susţinea creşterea producţiei de bunuri de consum), este "eliberat, la cerere, din motive de sănătate" din funcţia de prim-ministru. Este cel mai longeviv prim-ministru din istoria României (trăieşte 98 de ani), dar şi cel care cumulează cei mai mulţi ani - 13 -, la conducerea guvernului.
Contemporanii l-au descris ca fiind un intelectual autentic, un om rafinat şi inteligent, un spirit nonconformist, cu maniere aristocratice, bun cunoscător al dreptului internaţional. Datorită faptului că l-a însoţit îndeaproape pe Dej în mai toate acţiunile şi funcţiile acestuia a mai fost numit "umbra" sau alter ego al lui Dej (amatorii de anecdote se întrebau dacă Maurer este prenumele lui Dej sau Dej prenumele lui Maurer).
A fost genul de om politic din umbră, extrem de influent, determinând mare parte din acţiunile lui Dej şi ale lui Ceauşescu în primii ani de conducere ai acestuia. Este cel care l-a propus pe Ceauşescu pentru a-i succeda lui Dej în fruntea partidului, sperând că-l va putea controla, ceea ce s-a dovedit însă imposibil.
Ion Gheorghe Maurer Liste
irrelevant
broken