Constantin Coanda (nascut 4 martie 1857, Craiova - decedat 14 iunie 1932, BucureÅŸti). General ÅŸi om politic; preÅŸedinte al Consiliului de MiniÅŸtri (24 octombrie-29 noiembrie 1918); preÅŸedinte al Senatului (22 iunie 1920-22 ianuarie 1922; 8 iulie-10 august 1926; 16 noiembrie 1926-5 iunie 1927). Absolvent al Åžcolii Politehnice din Paris ÅŸi al Åžcolii de Artilerie de la Fontainebleau din FranÅ£a (1880-1883). Urcă rapid treptele ierarhiei militare: maior (1888), colonel (1896), general de brigadă (1902), general de divizie (1911), general de corp de armată (1917); Participă la fondarea Ligii Poporului (aprilie 1918), fiind un membru marcant al formaÅ£iunii (redenumite Partidul Poporului) conduse de Alexandru Averescu Profesor la Åžcoala Politehnică à …Ÿi la Åžcoala de Artilerie ÅŸi Geniu de la BucureÅŸti (1883-1887), ataÅŸat militar la LegaÅ£iile României din Viena (1887-1889) ÅŸi Bruxelles (1889-1890), aghiotant (1890-1901) pe lângă principele moÅŸtenitor Ferdinand ÅŸi secretar general la Ministeru de Razboi (1901-1904); inspector general al artileriei (decembrie 1904-aprilie 1911; noiembrie 1911-16).

In timpul Primului Război Mondial este şef al misiunii militare române pe lângă Marele Cartier General Rus (din 1916), iar din martie 1917, comandant al corpului de voluntari români recrutaţi din rândul prizonierilor de etnie română proveniţi din armata austro-ungară. In urma Revoluţiei bolşevice din Rusia este arestat şi condamnat la moarte (martie 1918), fiind salvat de trupele germane intrate în Kiev.

La sfârşitul războiului este numit, pentru o scurtă perioadă (24 octombrie-29 noiembrie 1918), preşedinte al Consiliului de Miniştri, deţinând în acelaşi timp funcţia de ministru al Afacerilor Străine. Face tranziţia de la un guvern de război (condus de Al. Marghiloman) la unul de pace (condus de Ion I.C. Brătianu). In perioada guvernării sale s-a trecut la remobilizarea armatei pentru reintrarea în război, în contextul destrămării Austro-Ungariei. La 28 octombrie 1918, guvernul adresează Puterilor Aliate şi Asociate un Memoriu în care se reafirma ataşamentul României faţă de cauza Aliaţilor şi se anunţa reintrarea în luptă în vederea realizării unităţii naţionale, în plan intern, pentru a se depăşi situaţia excepţională creată prin semnarea Păcii de la Bucureşti, s-a trecut la dizolvarea Parlamentului şi la anularea actelor de guvernământ ale cabinetului precedent, condus de Al. Marghiloman.

Decizia a fost motivată prin faptul că alegerile au avut loc în condiţiile în care două treimi din teritoriul ţării se aflau sub ocupaţie germană, iar alegătorii au fost supuşi arbitrariului ocupanţilor. De asemenea, guvernul s-a ocupat de organizarea revenirii autorităţilor centrale ale statului de la Iaşi la Bucureşti. Senator ales pe listele Partidului Poporului, este preşedinte al Senatului în mai multe rânduri: 22 iunie 1920-22 ianuarie 1922; 8 iulie-10 august 1926; 16 noiembrie 1926-5 iunie 1927. Aflându-se la Senat, a fost rănit în urma atentatului cu bombă din Parlament, organizat de anarhistul Max Golstein (8 decembrie 1920). Ministru al Industriei şi Comerţului (30 martie-8 iulie 1926) şi ministru de Stat (10 aug-13 noiembrie 1926) în guvernul Averescu.

A făcut parte din delegaţia română care a participat la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris (1919), semnând, alături de Ion I.C. Brătianu, tratatele de pace cu Germania şi Austria. Este tatăl savantului Henri Coandă.

---

Tag-uri: politician, general, ministru

[editeaza tag-uri]

---

Categorie: Personalitati  - ( Personalitati - Archiva)

Data Adaugarii: 04 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---